Sinaxar 14 Martie

În aceastã lunã, în ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Benedict de Nursia.

Cuviosul pãrintele nostru Benedict, al cãrui nume pe latineºte înseamnã "binecuvântatul", era de fel din þinutul romanilor, din provincia Nursia ºi se trãgea din pãrinþi credincioºi ºi bogaþi. Pãrãsindu-ºi casa, pe pãrinþii sãi ºi toatã averea pãrinteascã, încã de pe când era tânãr ºi bãrbat nedesãvârºit, a plecat împreunã cu aceea pe care o avusese dãdacã într-un loc pustiu, unde, prin virtute ºi înfrânare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni ºi tãmãduiri. Cele mai multe dintre faptele lui minunate s-au pãstrat pe larg în istoria vieþii lui. De aici aflãm cã el a sãvârºit tot felul de minuni: a înviat morþi, a vestit de mai înainte cele viitoare ºi a vorbit despre cei ce erau departe ca ºi cum ar fi fost de faþã. Trebuie însã sã nu uitãm un lucru de mare însemnãtate, ºi anume cã, mai înainte de a se muta la Domnul a grãit în chip profetic celor care se gãseau împreunã cu el ºi a adus ºi la cunoºtinþa celor ce se gãseau departe cã se va întâmpla ºi un semn oarecare, prin care vor cunoaºte cu toþii cã s-a despãrþit de trup.

Astfel, cu ºase zile mai înainte de adormirea lui, a poruncit sã i se sape groapa ºi îndatã dupã aceasta a fost cuprins de o fierbinþealã puternicã, iar trupul lui timp de ºase zile a fost scuturat de friguri. În ziua a ºasea a poruncit ucenicilor sãi sã-l ia ºi sã-l ducã la casa de rugãciune, unde fiind dus, dupã ce s-a cuminecat cu Sfintele Taine, stând în mijlocul ucenicilor sãi, care îl sprijineau, ºi-a ridicat mâinile cãtre cer ºi în felul acesta, privind în sus ºi rugându-se, ºi-a dat sfinþitul sãu duh.

În aceeaºi clipã, doi fraþi, dintre care unul se gãsea stând liniºtit în chilia lui, iar altul locuia mult mai departe, au avut aceeaºi vedenie. Astfel ºi unul ºi celãlalt au vãzut un drum minunat care se întindea de la chilia cuviosului Benedict pânã la cer, cãtre rãsãrit, ºi care era aºternut tot cu veºminte preþioase ºi strãlucitoare de mãtase, iar pe acest drum se gãseau ºi vreo câþiva oameni minunaþi, care þineau fãclii în mâini ºi care în rânduialã desãvârºitã se suiau. Un alt bãrbat, îmbrãcat în alb, ºi el ºi strãlucitor de luminã, care se gãsea alãturi, i-a întrebat dacã ºtiu al cui este drumul acesta, pe care ei, privindu-l cu mintea lor, îl gãsesc atât de minunat. Dar aceia rãspunzându-i cã nu ºtiu, cel ce s-a arãtat lor, le-a zis: Acesta este drumul pe care iubitul Benedict se urcã la ceruri". Dupã ce aceºtia ºi-au revenit de pe urma vedeniei pe care au avut-o, au înþeles, fiecare în parte, cã sfântul Benedict se sãvârºise din viaþã, ca ºi cum ar fi fost de faþã ºi l-ar fi vãzut sãvârºindu-se.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Alexandru, cel din Pidna (Macedonia).

Lumea în mijlocul cãreia a trãit sfântul Alexandru din Pidna, trãia în întunecimea înºelãciunii. Dar el, strãlucind întocmai ca o stea prealuminoasã, a dat pe faþã nebunia rãucredincioºilor, a rãnit cu cuvintele sale, întocmai ca ºi cu niºte sãgeþi, pe vrãjmaºul cel trufaº ºi a doborât la pãmânt toatã înºelãciunea, propovãduind ºi mãrturisind cu îndrãznire pe Hristos în vremea persecuþiei împãratului Maximin (305-311). Pentru aceasta, cei ce se gãseau în fruntea înºelãciunii, neputând suferi pânã în cele din urmã, îndrãzneala ºi vitejia lui, s-au strãduit, cu diferite meºteºugiri, sã nimiceascã tãria lui. Dar nefiind în stare sã izbuteascã aceasta, i-au tãiat capul cu sabia. Dumnezeu l-a rãsplãtit cu harul tãmãduirilor; cãci sfintele lui moaºte vindecã de toatã boala pe cei ce cu credinþã se apropie de ele.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru ºi mãrturisitor Eushimon, episcopul Lampsacului.

Sf. Eushimon Mãrturisitorul, Episcopul Lampsacului, a trãit în Asia Micã, pe coasta Peninsulei Dardanele, fiind recunoscut pentru viaþa virtuoasã ºi sfânta pe care o ducea. El a suferit pentru sfintele icoane sub împãratul iconoclast Teofil (829-842). Dupã ce a fost întemniþat, a fost trimis în exil unde s-a stins din viaþã.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro