Sinaxar 16 Noiembrie

În aceastã lunã, în ziua a ºaisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol ºi Evanghelist Matei.

Acest dumnezeiesc apostol, ºezând la vamã, a auzit pe Domnul zicându-i: "Urmeazã Mie". ªi el în ceasul acela a lãsat toate ºi a urmat Domnului, fãcând gãzduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însuºi în Evanghelia sa. Iar de atunci ºi în urmã a fost împreunã înnumãrat cu ceilalþi apostoli. Dupã ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, ºi s-a înþelepþit cu cele dumnezeieºti, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiascã; dupã opt ani de la înãlþarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminaþi. ªi dupã ce a învãþat pe parþi ºi pe mideni ºi le-a aºezat lor biserici, ºi multe minuni a fãcut, în urmã ºi-a luat sfârºitul prin foc prin cei necredincioºi. Iar când era încã în viaþã, acest dumnezeiesc apostol, ceilalþi împreunã ucenici ºi apostoli înconjurau fiecare locul ºi cetatea, ce-i cãdea la sorþi, propovãduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la parþi aflându-se, s-a suit singur într-un munte ºi a zãbovit acolo, având o singurã hainã ºi fãrã de acoperãmânt. Dupã ce a trecut câtva vreme, i s-a arãtat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pãmânt pe om, ºi, întinzându-ªi dreapta Sa, a dat apostolului un toiag ºi i-a zis: "Ia aceasta ºi, pogorându-te din munte ºi mergând la cetatea Mirmina, sãdeºte toiagul acesta înaintea uºii bisericii de acolo, unde fãcând rãdãcini ºi înãlþându-se din mâna Mea cea dreaptã, se va face copac mult-roditor; ºi din vârful crengilor sale se va pogorî mursa de miere, iar din rãdãcina sa va ieºi izvor de apã, cu care spãlându-se oamenii cetãþii, cei cu mintea de fiarã, ºi din mursa copacului împãrtãºindu-se, li se vor îndulci simþirile ºi vor înceta a mai face fãrãdelegi.

Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte ºi s-a dus la Mirmina. Iar femeia împãratului parþilor, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe apostol împreunã fiind ea cu fiul ºi cu fiica-sa, care ºi aceºtia erau þinuþi de duhuri necurate. ªi toþi, cu glasuri aspre ºi cu sãltãri sãlbatice, strigau în preajma apostolului, zicând: "Cine te-a silit ca sã vii aicea ºi la locurile noastre? Sau cine este Cel ce þi-a dat þie toiagul acesta spre pierzarea noastrã?" Atunci apostolul lui Hristos cu glas liniºtit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce pãtimeau ºi se aflau în zbuciumãri i-a vindecat ºi i-a fãcut pe ei sã urmeze lui cu bunã rânduialã ºi cu minte.

Iar episcopul cetãþii aceleia, Platon cu numele, aflând de venirea sfântului, a ieºit afarã împreunã cu clerul ºi l-a întâmpinat, ºi amândoi împreunã au intrat în cetate înaintea tuturor. Atunci apostolul, înfigând toiagul în pãmânt, a slãvit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a arãtat lui ca un prunc ºi i-a poruncit sã facã aceasta. ªi, o, minune!, îndatã toiagul cel uscat a prins rãdãcinã ºi a fãcut crengi ºi roadã a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lângã rãdãcina copacului s-a fãcut o fântânã, ce izvora apã prea curatã ºi prea dulce, încât toþi cei ce treceau pe acolo s-au spãimântat de aceastã minune. ªi fiindcã vestea aceasta s-a împrãºtiat în toate pãrþile cetãþii, alergau împreunã mulþimile ca sã vadã minunea. Cei care gustau din dulceaþa copacului ºi se spãlau cu apa din izvor lepãdau îndatã toatã nebunia ºi cruzimea cea sãlbaticã din sufletul lor, pe care o aveau cu înºelãciune din pricina închinãrii la idoli. Dar multe pãtimind de la împãrat, apostolul Domnului prin foc ºi-a primit sfârºitul. În urmã însã, a fãcut pe împãratul sã se întoarcã la credinþa lui Hristos prin minunea ce au fãcut moaºtele lui. Împãratul, botezându-se, a luat numele Matei ºi a zdrobit idolii, a înduplecat pe supuºii sãi ºi au crezut toþi în Hristos. Apoi ºi episcop fãcându-se, a lãsat dupã moarte episcopia fiului sãu, dupã aºezãmântul ce prin vedenie i-a fãcut lui dumnezeiescul apostol.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro