Ştiri:

Sinaxar 23 Februarie

În această lună, ziua a douăzeci și treia pomenirea sfântului sfințitului mucenic Policarp, episcopul Smirnei.

Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, "roditor în toate cele bune" (Col. 1:10), s-a născut în sec. I și a trăit în Smirna - Asia Mica. A rămas orfan la o vârstă fragedă și a fost crescut de credincioasa văduvă Calista, sfătuită de un înger. După moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunțat la toate bunurile sale și a început o viață castă, îngrijind bolnavii și infirmii. El se simțea sufletește foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (prăznuit în 6 februarie), care l-a făcut mai întâi diacon, încredințându-i propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în biserica, apoi hirotonindu-l în sfânta preoție.

Sf. Apostol Ioan Teologul mai trăia în acea vreme și, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori împreună în călătoriile lor apostolice.

Cu puțin înainte de a muri, Sf. Bucolus și-a exprimat dorința ca Policarp să fie următorul episcop al Smirnei. Când Sf. Policarp a fost sfințit episcop, i s-a arătat Domnul Iisus Hristos.

Sf. Policarp și-a condus turma cu râvnă apostolică și a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul "Purtătorul de Dumnezeu" (prăznuit în 20 decembrie) îi poartă multă dragoste și mult respect sfântului Policarp. În timp ce se îndrepta spre Roma unde îl aștepta execuția, Sf. Ignatie i-a scris Sfântului Policarp următoarele: "Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L găsi pe Dumnezeu, așa cum piloții au nevoie de vânt și marinarii în furtună caută un port."

Între anii 161-180 împăratul Romei Marcus Aurelius a început o cruntă persecuție împotriva creștinilor iar păgânii au cerut judecătorului să fie căutat Sf. Policarp, "tatăl tuturor creștinilor" și "ademenitorul întregii Asii".  În acest timp, la rugămințile credincioșilor săi, sfântul s-a retras într-un sat mic nu departe de Smirna. Când soldații au venit să-l ia, el i-a întâmpinat și i-a poftit la masă, după care le-a cerut răgaz pentru rugăciune ca să se pregătească pentru martiriu.

Suferințele și moartea sa sunt prezentate în "Epistola Creștinilor Bisericii din Smirna către celelalte Biserici", una dintre cele mai vechi mărturii ale literaturii creștine.

La judecată, Sf. Policarp și-a mărturisit cu hotărâre credința în Hristos și a fost condamnat să fie ars de viu. Călăii ar fi vrut să-l fixeze în cuie de un stâlp dar sfântul a spus că Domnul îi va da putere să îndure flăcările, așa că îl pot lega doar cu niște sfori. Flăcările l-au înconjurat dar nu l-au atins, ridicându-se deasupra capului său în formă de boltă. Văzând că flăcările nu-și fac efectul, păgânii l-au înjunghiat cu un pumnal iar sângele i-a curs atât de mult din rană încât a stins flăcările. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Creștinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai rămas din corpul sfântului, sărbătorind în fiecare an ziua martiriului său.

Sfântul Irineu din Lyon (prăznuit la 23 august), un discipol al Sf. Policarp, a păstrat o relatare despre sfânt, pe care o citează și Eusebiu în a sa ISTORIE ECLESIASTICĂ (V, 20):

"Am fost foarte tânăr când te-am văzut la Policarp, în Asia Mica", îi scria Sf. Irineu prietenului său Florinus, "dar tot îmi amintesc locul unde Binecuvântatul Policarp a șezut și a vorbit, cum a pășit, cum a gândit în viață, cum era înfățișarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan și cum povestea el însuși ceea ce auzea de la alți mărturisitori ai Domnului despre viața, învățăturile și minunile Sale".

"Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atenție cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci în adâncul inimii mele. De aceea, pot mărturisi în fața lui Dumnezeu, că dacă acest sfânt și binecuvântat părinte ar auzi ceva asemănător cu erezia ta, s-ar opri imediat și și-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrată: "Bunule Dumnezeu, cum m-ai lăsat să trăiesc aceste vremuri!"

În timpul vieții, sfântul episcop a scris mai multe epistole către obștea sa și către alți oameni, dintre care singura care a supraviețuit până azi este Epistola către Filipeni, care, după mărturia Sf. Ieronim, a fost citită în bisericile din Asia Mică la sfintele slujbe. Această epistolă a fost scrisă de sfânt ca răspuns la dorința Filipenilor de a primi niște scrisori despre martirul Ignatie (prăznuit în 20 dec) care erau în posesia Sf. Policarp.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioșilor părinților noștri: Ioan, Moise, Antioh și Antonin.

Dintre aceștia patru, cuviosul Ioan a cunoscut pe Limneu, care sihăstrea în muntele ce este aproape de satul Targala și a fost vreme îndelungată ucenic al acestuia. Mai târziu, ducându-se pe o culme de munte foarte rece (căci se afla spre partea crivățului), a petrecut acolo douăzeci și cinci de ani, fără de acoperământ. Hrana lui era pâinea și sarea, iar haina o avea din păr de capră. Trupul îi era înfășurat cu grele lanțuri, de care fiind îngreunat, și ars fiind de razele soarelui, n-a voit niciodată să primească mângâierea pe care ar fi putut-o da vreo umbrire pătimirii sale. Pentru aceasta și migdalul pe care-l sădise un prieten al lui, lângă locul unde stătea și care cu vremea se făcuse copac și da multă umbră a poruncit de s-a tăiat, ca să nu aibă nici o mângâiere de umbră. În asemenea chip cuviosul Ioan nevoindu-se, s-a mutat către Domnul.

Tot astfel fericitul Moise, urmând vieții pomenitului cuvios Ioan, s-a dus pe un vârf de munte, ce se afla deasupra satului numit Rama, și acolo se nevoia cu sihăstrești osteneli. Iar fericitul Antioh, deși era bătrân cu vârsta, cu mari nevoințe se ostenea. În sfârșit de trei ori fericitul Antonin, bătrân fiind, totuși și-a făcut un mic ocol într-un loc prea pustiu, și se nevoia acolo asemenea cu cei tineri; căci avea aceeași hrană cu cei tineri, adică pâine și sare; întrebuințând aceeași băutură, adică apă, aceeași haină de păr și aceleași privegheri și rugăciuni, ca și cei tineri. Și ca să grăim pe scurt, acești patru cuvioși se aflau pururea întru osteneli toată ziua și toată noaptea, și n-au împuținat răbdarea și bărbăția lor, nici îndelungata vreme a sihăstriei, nici bătrânețile, nici neputința firii; căci aveau în inima lor dumnezeiască dragoste și osârdie ca să se ostenească și să se nevoiască pentru Dumnezeu. Cu asemenea nevoințe petrecându-și viața, în pace și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Gorgonia, sora sfântului Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, care în pace s-a săvârșit.

Sfânta Gorgonia, sora lui Grigorie Teologul, s-a remarcat prin înalta sa virtute, pioșenie, blândețe, înțelepciune și osteneală. Casa ei era adevărat rai pentru cei săraci. Mama a cinci copii, a murit în jurul anului 372, la vârsta de 39 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : "Cu pace mă voi culca și voi adormi" (Psalm 4, 8).

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Clement, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Tea, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioșilor părinților noștri Zevina, Polihroniu, Moise și Damian.

Dintre aceștia dumnezeiescul Zevina și-a făcut o chilie pe un vârf de munte, în care s-a ostenit cu sihăstrești nevoințe, până la bătrânețe. El a covârșit pe toți cuvioșii acelei vremi, prin răbdarea pe care o avea la sfânta rugăciune. Astfel când a ajuns cu totul slăbit de bătrânețe de nu mai putea sta drept la rugăciune, se sprijinea pe toiagul său. Și așa minunat și cu plăcere viețuind lui Dumnezeu, s-a mutat din acestea de aici.

Iar dumnezeiescul Polihroniu, ucenic al acestuia fiind, atât de mult a urmat bunătăților învățătorului său și a întipărit întru sine caracterul acestuia, încât nici pecetea inelului pe ceară nu se tipărește așa de curat, căci tot o astfel de necontenită stăruință avea și el la rugăciune. El nu a voit însă să poarte lanțuri asupra trupului său, pentru ca nu cumva vreunii din cei neîntăriți în credință, să fie prin aceasta clintiți din credință. Ci, purtând pe umeri o rădăcină de stejar prea grea, care nu putea fi mișcată cu amândouă mâinile, își îngreuia trupul și când venea cineva de bătea în ușa lui, el ascundea această rădăcină. Din acest fel de nevoințe a înflorit în sufletul lui și dumnezeiescul dar al minunilor. Și multe minuni făcând, s-a mutat către Domnul.

Iar ucenicii săi, Moise, adică, a rămas în chilia dumnezeiescului Polihroniu până la sfârșitul vieții sale, ca unul care adunase în sufletul său toată bunătatea aceluia, în timp ce Damian s-a dus într-un sat ce era în apropiere, numit Niera, și aflând aproape de sat o chilioară și locuind într-însa, petrecea aici același fel de viață ca și dascălul său Polihroniu, încât cei ce cunoșteau bine pe amândoi, văzându-l pe acesta putea crede că văd sufletul marelui Polihroniu, în alt trup. Căci în amândoi strălucea aceeași nerăutate, aceeași blândețe și smerenie, îndulcire în cuvânt, veghere sufletească, cugetare de Dumnezeu, osteneală și priveghere și hrană și neiubire de agoniseală. Așa de mare folos au cules ucenicii aceștia din împreună-viețuirea cu Polihroniu.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului noului mucenic Damian.

Acest cuvios nou mucenic mai înainte s-a nevoit în sfânta Mănăstire Filoteu din Muntele Athos, apoi a mărturisit în Larisa, la anul 1568 și care prin sugrumare s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Damian, care a sihăstrit în sfânta Mănăstire a Esfigmenului, din Muntele Athos, și care în pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

 Sursa : http://calendar-ortodox.ro




NEWSLETTER
  Aboneaza-te la newsletter
  pentru a primi prin e-mail
  ultimile noutati
Opinia Publică
Care ar trebui sa fie prioritățile instituțiilor statului pentru județul Botoșani ?
Investiții în infrastructură
Investiții în sănătate
Valorificarea turismului rural
Investiții în agricultură
Atragerea investitorilor străini în județ
Total voturi: 121
Fotografia Zilei

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce mor, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1;18)   citeste tot

Evenimentele Zilei

986 : Ludovic al V-lea devine regele francilor1716: A aparut prima lucrare a lui Dimitrie Cantemir: “Descriptio Moldaviae”. 1855: Alexandru al II-lea a devenit tar al Rusiei. 1870: A aparut, la Bucuresti, revista stiintifica si literara & citeste tot




www.ghe.ro

www.transformatoaredetensiune.ro

www.aquabotosani.ro

www.comunebotosani.ro

www.imobiliarebt.ro