| Muzeul Sfantul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt din Crainiceni, com. Paltinis - la aprox. 15 km de Radauti Prut (drumul spre Dorohoi) |  |
În toamna anului 1936 Cuviosul Ioan va pleca spre Tara Sfântă, împreună cu doi monahi, Claudie Derebreanu si Damaschin Ignat, costul călătoriei fiind suportat de Cuviosul Ioan, din mostenirea rămasă de la părinti. După ce a vizitat cele mai importante localităti biblice, Cuviosul Ioan se va retrage într-o pesteră din pustia Iordanului, unde va sihăstri timp de doi ani. După această perioadă de timp, Cuviosul se va închinovia în mănăstirea Sf. Sava, unde mai vietuiau 5 călugări români, printre care ierom. Ignatie Rădulescu, ierod. Veniamin Trifan si monahul Stefan. Prezenta românilor în aceste locuri nu însemna altceva decât continuarea unei îndelungate traditii, fiind cunoscute relatiile străvechi ale poporului român cu Tara Sfântă, încă din sec. XVI-XVII. Aici, Cuviosul Ioan se va nevoi timp de 8 ani, întrecând pe multi în ostenelile călugăresti, cu aspra sa vietuire. Va îndeplini ascultările de paraclisier, bibliotecar, ajutor de econom, apoi cea de infirmier. Între anii 1939-1940, Cuviosul Ioan va petrece în pustiul Qumran, într-o pesteră din apropierea Mării Moarte, împreună cu alt călugăr român. Aici îl va întâlni pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a fost ucenic credincios până la sfârsitul vietii sale. Din cauza războiului, între 1940-1941, Cuviosul Ioan va pătimi într-un lagăr de pe Muntele Măslinilor, după care se va reîntoarce la mănăstirea Sf. Sava. Va fi hirotonit diacon în 1974, în biserica Sfântului Mormânt, de către arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei, după care, tot aici, va fi hirotonit si preot. Vreme de 6 ani (1947-1952), Cuviosul Ieroschimonah Ioan Iacob va păstori schitul românesc Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan, cu multă evlavie si pricepere gospodărească. Aici va construi mai multe chilii lângă biserică, atât pentru monahi, cât si pentru pelerini, dar va săvârsi si sfintele slujbe în limba română, transformând astfel schitul într-o oază românească. În anul 1952, împreună cu ucenicul său, Ioanichie, se va retrage în pustiul Hozeva, la mănăstirea Sfântul Gheorhge Hozevitul, iar din anul următor, vor vietui într-o pesteră din apropiere, numită Chilia Sfânta Ana, unde vor rămâne până la sfârsitul vietii Cuviosului Ioan. Astfel vietuind, în data de 5 august 1960, în vârstă de 47 de ani, Cuviosul Ioan îsi va încredinta sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în pestera în care a vietuit în ultima parte a vietii sale, de către egumenul mănăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul. Aici trupul Cuviosului se va odihni timp de 20 de ani, după care la cererea obstii mănăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul, patriarhul Benedict al Ierusalimului a îngăduit strămutarea moastelor Cuviosului Ioan în biserica mănăstirii, alături de moastele Sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândurile sfintilor, în anul 1992, sub numele de Sfântul Ioan cel Nou de la Neamt (Hozevitul), având ca zi de prăznuire data trecerii sale la cele vesnice, 5 august. |
