8 septembrie 2011 - Înaltpreasfinþitul Teofan, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei va sluji la Mãnãstirea Vorona, judeþul Botoºani.

Mãnãstirea Vorona este o mãnãstire ortodoxã de maici din România, situatã pe teritoriul comunei Vorona (județul Botoșani). Ea se aflã amplasatã în mijlocul unei pãduri aflatã la o distanțã de 2 km de satul Vorona. Ansamblul Mãnãstirii Vorona a fost inclus pe Lista Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Mãnãstirea Vorona, comuna Vorona, județul Botoșani) monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004. Potrivit tradiției, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar și de prin pãrțile Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de „Sihãstria din Poiana Voronei”. Primii cãlugãri, veniți din Rusia, au cumpãrat moșia Icușeni. Denumirea localitãții provine din limba slavã, „vorona” însemnând în traducere „cioarã”, iar legenda spune cã, uneori, în poianã se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, Mãnãstirea Vorona a fost o înfloritoare vatrã monahalã, aici ajungând sã viețuiascã în anumite perioade pânã la 200 de cãlugãri. Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o bisericã de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1835, alãturi de vechea bisericuțã de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o bisericã de piatrã cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mãnãstirii, a construit Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”, aflatã în cimitirul mãnãstirii. Între anii 1929-1931 a viețuit la aceastã mãnãstire fratele Toader Arãpașu (viitorul Patriarh Teoctist). Chilia în care a locuit acesta este pãstratã astãzi ca muzeu, pe zidul ei fiind amplasatã în anul 2005 o placã memorialã. Ca urmare a Decretului nr. 410 din anul 1959, mãnãstirile Vorona și Sihãstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sfinte Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de cãtre stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale CAP-ului. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mãnãstiri, Mãnãstirea Vorona cu obște de cãlugãrițe, iar Schitul Sihãstria Voronei cu obște de cãlugãri. În cei 10 ani de abandonare, ansamblul mãnãstiresc începuse sã se degradeze. Între anii 1968-1972, s-au efectuat lucrãri de restaurare ale bisericilor mãnãstirești, executându-se în același timp și importante lucrãri de restaurare, consolidare și protecție la corpurile de chilii de pe latura de vest, precum și la alte clãdiri ale complexului monahal. În perioada pãstoririi IPS Mitropolit Teoctist Arãpașu, a fost repictatã Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (în

1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stãreția (1984-1986). Din inițiativa și sub directa îndrumare a IPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei s-a realizat restaurarea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, lãcașul de cult fiind pictat pentru prima datã dupã 200 de ani. În prezent, în Mãnãstirea Vorona viețuiesc 54 de maici. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” este o construcție de plan triconc (în stilul bisericilor moldovenești), cu abside semicirculare, având trei turle de lemn în stil rusesc, cu formã de bulb de ceapã. Este construitã din piatrã și cãrãmidã, cu absida rãsãriteanã semicircularã și cu absidele laterale semicirculare în interior. Edificiul este compartimentat în pridvor închis, pronaos, naos și altar. În partea de sud a altarului se aflã un diaconic-veșmântar. În anul 1854 s-a realizat un amvon frumos sculptat cu cheltuiala vornicesei Profira Crãstescu. Biserica a fost pictatã în perioada 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machedon, care a realizat și catapeteasma. Cheltuiala pictãrii bisericii a fost suportatã de cãtre vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, dupã cum reiese din inscripția aflatã pe zidul exterior nordic al pronaosului. În aceastã bisericã sunt pãstrate câteva icoane valoroase de la mijlocul secolului al XIX-lea, precum și fragmente din sfintele moaște ale Sfântul Nicolae și ale Cuvioșilor Mucenici din Mãnãstirea „Sfântul Sava”. Ulterior, turlele de lemn au fost reconstruite din zidãrie.

http://www.doxologia.ro