Ştiri:

Dragobetele (24 februarie)Inapoi  

Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii, în special cei tineri, þineau sau fãceau Dragobetele. Celelalte date atestate sunt 28 februarie, 1, 3 ºi 25 martie (oricum, în preajma Zilelor Babei Dochia ºi a echinocþiului de primãvarã). Uneori, mai ales în sudul României, o perioadã întreagã, tot la îngemãnarea lunilor februarie ºi martie sau, cel mai adesea, în martie, stã sub semnul Dragobetelui.


Majoritatea denumirile sunt calchieri dupã numele din slava veche a sãrbãtorii creºtine a Aflãrii Capului Sfântului Ioan Botezãtorul, sãrbãtoare numitã în spaþiul slav Glavo-Obretenia. Desigur, românii noºtri, ca ºi în cazul altor sãrbãtori din calendarul popular (Circovii, Ciurica, Probajenii sau Obrijenia, Procoavã, Ovidenia, Zacetania, Stratenia º.a.), nu înþelegeau nimic din aceastã denumire strãinã. Ca atare, numele slav a început sã fie adaptat încet-încet limbii române, aºa apãrând în veacurile evului de mijloc denumirile Vobritenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete (unele dintre ele, foarte apropiate de mult mai cunoscutul Dragobete), pânã când, probabil ºi sub influenþa principalelor caracteristici ale sãrbãtorii, s-a impus pe arii destul de extinse, mai ales în sudul ºi sud-vestul României, denumirea Dragobete.


Unii filologi susþin provenienþa lui „Dragobete” din douã cuvinte vechi slave: dragu ºi biti, care s-ar traduce prin expresia „a fi drag”. Alþi filologi, adepþi ai autohtonismului total al sãrbãtorii, explicã denumirea prin douã cuvinte dacice: trago – „þap” ºi pede – „picioare”, acestea transformându-se în timp în „drago”, respectiv „bete”. În parantezã fie spus, înclinãm sã credem cã dacii au avut o divinitate celebratã în aceastã perioadã a anului, divinitate al cãrei nume nu ni s-a pãstrat, dupã cum multe alte nume ale divinitãþilor dacice nu ne mai sunt cunoscute.

"O zi frumoasã pentru bãieþii ºi fetele mari"

Culegãtorii de folclor de la sfârºitul veacului al XIX-lea ºi din prima parte a secolului al XX-lea au mai înregistrat ºi alte denumiri pentru aceastã sãrbãtoare, precum Ioan Dragobete, Drãgostiþele, Sântion de Primãvarã, Cap de Primãvarã sau Cap de Varã Întâi, dar ºi Dragomiru-Florea sau Granguru. Considerãm cã filologii încã nu ºi-au spus ultimul cuvânt în aceastã problemã, deºi, pentru publicul larg, chestiunea nu este de un interes major, denumirea consacratã a sãrbãtorii, e vorba evident de Dragobete, fie ea slavã sau dacicã, (re)impunându-se în ultima vreme în conºtiinþa publicã. De un interes mult mai mare se bucurã, în mod firesc, modalitãþile efective prin care tinerii de altãdatã þineau aceastã sãrbãtoare, cât ºi în ce mãsurã ºi cum ar putea fi adaptate aceste modalitãþi la zilele noastre.


Potrivit tradiþiei, Dragobetele era „o zi frumoasã pentru bãieþii ºi fetele mari, ba chiar ºi pentru bãrbaþii ºi femeile tinere”. Dimineaþa devreme, tineretul se îmbrãca în haine de sãrbãtoare ºi, dacã vremea era urâtã, se strângeau în cete pe la casele unora dintre ei; dacã vremea era frumoasã ieºeau afarã din sat, mai ales pe dealuri, bãieþii adunând lemne pentru foc, iar fetele culegând urzici ºi flori de primãvarã, flori folosite apoi adesea în descântecele de dragoste; o parte din aceste flori, în special tãmâioarele ºi viorelele, erau pãstrate cu grijã pânã pe 24 iunie (la Sânziene); atunci se culegeau niºte flori considerate surori ale acestora, flori numite roji (trandafiri sãlbatici) ºi oglici (flori mici, galbene), se fãcea un buchet din toate ºi se arunca pe o apã curgãtoare; se credea cã fetele care procedau astfel sãvârºeau „o faptã bunã”, echivalentã cu o jumãtate de sãrindar în cer, cãci altfel aceste flori nu s-ar fi întâlnit sau „împreunat” niciodatã. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sã strângã apa din omãtul netopit sau de pe florile de fragi; aceastã apã, pãstratã cu mare grijã, ar fi avut proprietãþi magice; se spunea cã este nãscutã din surâsul zânelor, putând face fetele mai frumoase ºi mai drãgãstoase; dacã nu erau omãt ºi fragi, se strângea banala apã de ploaie sau cea de izvor, acest lucru fãcându-se mai ales atunci când Dragobetele se þinea în luna martie.


În jurul focurilor aprinse pe dealuri, fetele ºi bãieþii discutau vrute ºi nevrute, însã, cel mai adesea, se spuneau glume (jâtii) cu substrat erotic sau se fãceau hore. Fetele, cum simþeau apropierea prânzului, începeau sã coboare în fugã spre sat, în sudul României aceastã goanã fiind numitã „zburãtorit”. Conform obiceiului, fiecare bãiat urmãrea fata care îi cãzuse dragã; dacã flãcãul era iute de picior ºi fetei îi plãcea respectivul urmãritor, atunci fata se lãsa prinsã ºi avea loc o îmbrãþiºare, urmatã de o sãrutare mai lungã în vãzul tuturor. Sãrutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludicã a celor doi, cel puþin pentru un an de zile; de multe ori, astfel de logodne în joacã prefaþau logodnele ºi cãsãtoriile adevãrate.

„Dragobetele sãrutã fetele”!

Dacã nu se fãcea cumva Dragobetele se credea cã tinerii nu se vor îndrãgosti în anul care urma. În plus, un semn rãu era dacã o fatã sau un bãiat nu întâlneau la Dragobete mãcar un reprezentant al sexului opus, opinia generalã fiind cã tot anul respectivii nu vor mai fi iubiþi, iar dacã o fatã ieºea împreunã cu un bãiat ºi nu se sãrutau se credea despre ei cã nu se vor mai iubi în acel an, cã doar nu degeaba se spunea cã „Dragobetele sãrutã fetele”! Aºadar, bucuria ºi veselia erau, trebuiau sã fie, coordonatele esenþiale ale acestei sãrbãtori a dragostei!
Maturii aveau partea lor în cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau cã era îndeajuns sã pui mâna acum pe un bãrbat ... strãin (de sat) ºi deveneau pe datã drãgãstoase bãrbaþilor în tot anul care urma! Gospodinele aveau mare grijã sã dea mâncare bunã orãtãniilor din curte, dar ºi pãsãrilor cerului, nici o vietate nefiind vânatã, blestematã sau, Doamne fereºte, sacrificatã
la Dragobete.
Îndeobºte, sãrbãtoarea era socotitã una de bun augur pentru treburile mãrunte din casã; astfel, se scuturau toate þoalele ºi se aºezau lucrurile prin casã „ca sã vie binele ºi averea sã se întoarcã la casã”. Dragobetele nu era socotit de bun augur pentru treburile mari, aºa cã oamenii evitau sã munceascã prin ogrãzi sau la câmp de teamã cã „vor ciricãi toatã viaþa”. Oricum, înaintaºii noºtri observaserã cã oricare dintre lucrurile mãrunte începute acum mergeau mai cu spor; era, de altfel, o perioadã a multor începuturi sau întoarceri: pãsãrile se împerecheau ºi începeau sã-ºi facã cuiburi, copiii nu mai mâncau aºa de mult (în acest sens, ruºii aveau un proverb despre ziua Dragobetelui: „Se întoarnã pãsãrile la cuib ºi copiii (de) la hranã”!), cloºtile încep a cloci, celelalte surate ... neocupate încep sã se ouã, vitele nu mai mãnâncã aºa de mult (se ... întorc de la iesle!) º.a., toate dovezi ale depãºirii unui prag calendaristic.

„Nu te-o prinde Dragobetele prin pãdure!”

Semidivinitatea numitã Dragobete era închipuitã ca un flãcãu voinic, puternic, frumos ºi tare iubitor, putând fi întâlnit prin pãduri; de obicei, inspira dragoste curatã ºi încredere; însã, unele fete ºi femei doreau neapãrat sã fie pedepsite de Dragobete, lucrând intenþionat de ziua lui, iar apoi luând drumul pãdurii, aici fiind „nevoite” sã se lase iubite de Dragobete sau de un … flãcãu confundat cu Dragobete, de aici apãrând expresia, des auzitã pe vremuri, „Nu te-o prinde Dragobetele prin pãdure!” Chiar dacã mai „pedepsea” femeile, în general se considera cã Dragobetele ocrotea ºi purta noroc îndrãgostiþilor, tinerilor în special, putând fi asimilat unui Cupidon românesc.
De altfel, Dragobetele, alãturi de zânele care luau forma Dragostelor, era socotit o personificare magicã a iubirii. În aceastã ipostazã, el îi inspira pe îndrãgostiþi, astfel încât aceºtia îºi spuneau cuvinte anume, cuprinse, se zice, într-un „Reþetar de cuvinte vrãjite”, reþetar folosit cu precãdere la Dragobete. Rostite pe un anumit ton, asemãnãtor unei adieri a vântului de primãvarã, cuvintele nu trebuiau auzite decât de fiinþa iubitã, altfel puterea lor dispãrea; din acest original reþetar nu lipseau cuvinte precum aproape, dor, dragoste, drag, dulce, farmec, fior, inimã, iubire, înger, lin, luminã, rugãciune ºi, invariabil, prenumele fiinþei iubite! Pe de altã parte, aceastã zi era una dintre cele mai bune din tot anul pentru fãcut de ursit sau de dragoste.
De fapt, toate credinþele ºi practicile tradiþionale de la Dragobete aveau un rost mai profund decât ne-am putea închipui, toþi cei ce le înfãptuiau (re)echilibrându-ºi, din punct de vedere energetic, organismul. În plus, atmosfera de veselie specificã acestei sãrbãtori contribuia la apariþia unui tonus psihic optimist, prielnic sãnãtãþii, ca sã nu mai amintim ºi de influenþa magnetismelor sexuale, cu vãdit efect regenerator pentru cei implicaþi direct. Aºa stând lucrurile, putem afirma cã, într-un plan mai subtil, oamenii se vindecau la Dragobete unii pe alþii! Aºadar, nu întâmplãtor se spunea pe vremuri cã Dragobetele era þinut ºi pentru ca oamenii, în special tinerii, sã fie feriþi de boli!
Originea acestei sãrbãtori ar fi în ciclurile naturii, mai ales în lumea pãsãrilor, aceste vieþuitoare fiind socotite de cãtre strãmoºii noºtri cele mai apropiate de universul socio-uman. În acest context, nu e deloc o întâmplare faptul cã pasãrea era consideratã una dintre cele mai vechi divinitãþi ale naturii ºi dragostei. De altfel, o informaþie documentarã din Franþa secolului al XVII-lea ne aratã cât de directã era, încã acum câteva veacuri, legãtura dintre pãsãri ºi dragoste; prin documentul de care aminteam, Biserica Romano-Catolicã a interzis expres ascultarea ... cântecului pãsãrilor! Motivul? Îi inspira pe tineri în aºa-numita Valentinage (Dragoste de mai), aceasta dând naºtere, conform clericilor catolici, dragostei sau nebuniei din dragoste! Sigur, pe noi ne poate amuza o asemenea informaþie, însã trebuie sã acceptãm cã ceva adevãr existã în aceste relatãri care ne vin din secolele trecute.

Pãsãrile - mesageri ai zeilor

Revenind în spaþiul autohton, mai precizãm cã românii numeau sãrbãtoarea Dragobetelui ºi Logodiciul Pãsãrilor; se spunea cã acum acestea se împerecheazã ºi îºi fac cuib, de la pãsãri obiceiul fiind preluat ºi de cãtre oameni. Se pare cã motivaþiile preluãrii erau mai profunde, din moment ce pãsãrile erau privite ca mesageri ai zeilor, corespondentul cuvântului grecesc pasãre însemnând chiar „mesaj al cerului” sau „prevestire”. Dupã unii etnologi, logodna de primãvarã a pãsãrilor a devenit în timp ºi „o sãrbãtoare a erotismului uman, ziua însurãþirilor ºi înfrãþirilor, a logodnelor ludice sau reale ale tinerilor. Avem aici o rãmãºiþã (...) a cultului strãmoºilor-pãsãri, care a jucat un rol important în viaþa oamenilor, (...) în vechime, comportamentul zburãtoarelor fiind un model pentru conduita umanã” (Romulus Vulcãnescu).


Pe de altã parte, accentul pus pe pãsãri ºi pe femei, ne trimite la fecunditate, atât pãsãrile, cât ºi femeile fiind simboluri ale creºterii ºi înmulþirii. Dragobetele, el însuºi, afirmã alþi etnologi, zân de esenþã solarã, apropiat de divinitãþi ale naturii ºi dragostei, ar descinde dintr-o strãveche Zeiþã Pasãre, aceastã zeiþã devenind, în zeci de mii de ani, Marea Zeiþã a Pãmântului, unele atribute ale zeiþei regãsindu-se la Maica Domnului, Baba Dochia sau Sfânta Vineri; ei bine, cei care au cercetat acest subiect socot cã acum, la mijlocul lunii februarie, în partea a doua a acestei lunii sau în prima parte a lunii urmãtoare, Marea Zeiþã (re)apare în lume, epifania (apariþia) sa anunþând iminenta sosire a primãverii ºi revigorarea naturii. Dacã amintim cã unele legende româneºti ni-l prezintã pe Dragobete Iovan ca pe fiul Babei Dochia, iar despre Baba Dochia mulþi mitologi sugereazã cã este o Mare Zeiþã a Pãmântului (de naturã, totuºi, lunarã!), atunci afirmaþiile de mai sus capãtã argumente ºi pe teritoriul folclorului românesc. Cert e cã Dragobetele e principiul pozitiv, iar sub înfãþiºarea legendarã a Babei Dochia aproape cã nu mai recunoaºtem nimic din trãsãturile eminamente revigoratoare ºi dãtãtoare de viaþã ale Marii Zeiþe, deºi moartea ei prin împietrire ne face sã ne gândim la o divinitate a timpului care moare spre a renaºte cu mai multã forþã dupã o vreme.


Desigur, noi cercetãri se impun ºi în aceastã direcþie. Oricum, am ajuns mai aproape de adevãrata origine a acestei sãrbãtori aparte dacã vom recunoaºte cã plantele, animalele ºi mai ales pãsãrile (despre ele se credea cã ºtiau chiar secretele celor trei lumi, de aici nãscându-se celebra „limbã pãsãreascã”!), fiind mult mai aproape de influenþele cerului, presimt mult înaintea omului schimbãrile, aparent insesizabile, ce au loc în natura înconjurãtoare... Oamenii de altãdatã, urmând instinctiv (sau, cine ºtie, poate chiar conºtient!) pãsãrile nu au fãcut altceva decât sã se integreze într-un ciclu cosmic de esenþã divinã, încercând prin tot felul de practici ºi credinþe sã ajute Soarele ºi lumina sã iasã biruitoare din eterna luptã cu forþele întunericului, forþe întruchipate acum de Baba Iarna sau Baba Dochia. La sãrbãtoarea Dragobetelui, elementele concrete ale acestei lupte veºnice erau, dupã cum am mai amintit, focul de pe dealuri, hora flãcãilor ºi fetelor de pe aceleaºi dealuri, florile culese de fete, veselia caracteristicã acestei sãrbãtori, descântecele care se fãceau acum cu atâta spor, îmbrãþiºarea ºi sãrutul de dupã goana ritualã, ca niºte peceþi ale dragostei care se transforma adesea în logodne ºi cãsãtorii, sexul ºi dragostea care se fãceau în aceastã zi prin pãdurile din preajma satelor ºi multe alte practici ºi credinþe neajunse pânã la noi.
În concluzie, ceea ce au fãcut veacuri la rând romanii la Lupercalii, vechii celþi, dacii ºi apoi românii în aceeaºi perioadã a anului, þine de aceleaºi resorturi adânci pe care, de abia, de abia, le-am intuit în aceste rânduri. Desigur, e destul de puþin, însã credem cã s-au creat premize pentru o cercetare mai temeinicã a acestei sãrbãtori care suscitã, din raþiuni strãine spiritului acestei sãrbãtori, atâta interes în ultima vreme.

Extras din cartea „
Timpul sacru.Sãrbãtorile de altãdatã”, semnatã de etnograful ieºean Marcel Lutic

 




    Total 20 Comentarii
  Adaugat de: JohnJex
20 Septembrie 2017 (03:24)
nukkggpf
https://paydayloans.us.org/ - pay day loans
  Adaugat de: JohnJex
21 Septembrie 2017 (02:32)
odbklnch
https://paydayloans.us.org/ - cash advance
  Adaugat de: JohnJex
21 Septembrie 2017 (18:45)
kmhhfiip
https://paydayloans.us.org/ - payday loans
  Adaugat de: JohnJex
22 Septembrie 2017 (10:14)
xybtvucq
https://paydayloans.us.org/ - loans for bad credit
  Adaugat de: JohnJex
23 Septembrie 2017 (01:59)
rlsnlvbn
https://essaywritingservices.us.com/ - research paper writer free
  Adaugat de: JohnJex
23 Septembrie 2017 (18:27)
fmpruwwe
https://bestpaydayloansonline.us.com/ - good payday loans onl ine https://freesexchat.us.com/ - free sex chat
  Adaugat de: JohnJex
24 Septembrie 2017 (10:05)
nhkihxdv
https://essayonline.us.com/ - This Site
  Adaugat de: JohnJex
25 Septembrie 2017 (01:40)
fbesiowb
https://essaywritingservices.us.com/ - academic essay writer https://essayonline.us.com/ - write my essay online
  Adaugat de: JohnJex
25 Septembrie 2017 (18:18)
zwscjpyt
https://writemyessay.us.com/ - write my essay cheap
  Adaugat de: JohnJex
26 Septembrie 2017 (10:50)
pmckogdo
https://freesexchat.us.com/ - sex chat
    *Toate campurile sunt obligatorii.
  Nume
 
  Titlu
 
  Text
 
NEWSLETTER
  Aboneaza-te la newsletter
  pentru a primi prin e-mail
  ultimile noutati
Opinia Publică
Care ar trebui sa fie prioritãțile instituțiilor statului pentru județul Botoșani ?
Investiții în infrastructurã
Investiții în sãnãtate
Valorificarea turismului rural
Investiții în agriculturã
Atragerea investitorilor strãini în județ
Total voturi: 124
Fotografia Zilei

Epistola întâia cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Cãci cuvântul Crucii, pentru cei ce mor, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1;18)   citeste tot

Evenimentele Zilei

Sinaxar 29 Martie În aceastã lunã, în ziua a douãzeci ºi noua, pomenirea sfinþilor mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, Chiril diaconul ºi alþi mulþi, împreunã cu ei. Sfântul Marcu, episcopul Aretuselor, a trãit pe vremea citeste tot




www.ghe.ro

www.transformatoaredetensiune.ro

www.aquabotosani.ro

www.comunebotosani.ro

www.imobiliarebt.ro