Ştiri:

S-a stins din viață un reprezentant de seamă al învățământului botoșănean - d-na Angelica Gherman . Dumnezeu să o ierte !Inapoi  

Articolul de mai jos este preluat din cartea "Bucuriile mele " - autor Traian Apetrei.

Angelica Gherman : În 9 ani – 15 „copii”
Veți lua seama numaidecât ca nu-i vorba de o altă „mamă eroina”. Cei 15 „copii" sunt tot atâtea cârti, manuale auxiliare scrise de învățătoarea Angelica GHERMAN, o glorie a Școlii nr. 13 Botoșani și, în general, a învățământului botoșânean, chiar daca nimeni din domeniu nu s-a gândit încă să-i recunoască meritele la adevărata ior valoare.

Fară îndoiala, Angelica Gherman are la activ o performanța care, foarte posibil, este chiar unică. În ciuda „dezlegării" la scris și la editarea de carte, nu cred câ vreun alt botoșânean o reușit performanța de a edita, în 9 ani, chiar 15 cărți, fie acestea și manuale. În paranteza fie spus îmi este greu, chiar imposibil, să apreciez ce-i mai greu de scris și mai prețios - o proză bună sau un manual din cele foarte căutate?!

- Sunteți, din nou, în clasa I...

- Sunt spre al 34-iea an de cariera, acum în clasa I cu ultima serie - asta numai dacă ministerul nu îmi va mai da dreptul să predau.

- Vă propun să vorbim despre „boala scrisului”......

- "Boală" grea, cine-o capătă nu mai scapă de ea! Am scris până acum 15 manuale auxiliare pentru clasele I - IV.

- ... și la edituri importante, în tiraje care mai să mă uimească, într-un sistem absolut capitalist în care cărțile trebuie să fie și vândute, nu doar să fie așezate frumos în raft, pentru ca autorul să-și facă poze pentru posteritate cu cărțile pe fundalul pozei... Și pentru că tot veni vorba, ați observat că aproape nimeni nu mai dorește să-și facă fotografii cu biblioteca pe fundal?

- Mai mult, nu mă preocupă nici difuzarea cărților. La Editura Didactică, unde am debutat cu o Culegere de exerciții și probleme de matematică pentru clasele I - IV, când s-a stabilit tirajul, s-a făcut o comandă pentru 13.500 de exemplare...

- ...care-i o cifră astronomică pentru zilele de acum...

- Așa-i, m-am speriat numai când am auzit cifra respectivă. Dar d-na Carmen Birta, redactor al cărții, m-a convins să facem 15.000 de exemplare, socotind că voi reuși să vând și eu 1500 de exemplare la colegii din Botoșani. Fiind fată de librăreasă, știam cât de greu se vând cărțile și eram puțin speriată. Am vândut surprinzător de ușor cele 1500 de exemplare, dar a fost și multă umilință la mijloc, fiind și „binevoitori" care se îndoiau de calitatea culegerii. Însă. Editura Didactică era încă de stat, cu specialiști care o viață au făcut tot manuale și care atunci când au avizat cartea, știau ce au în față.

Dar să nu credeți că și acolo a fost prea ușor!  Cartea fusese verificată în prealabil de prof. univ. Vasile Tamaș, pe atunci șeful catedrei de matematică de la Universitatea din lași, dumnealui dându-mi un referat pozitiv. Doar că cei de la Editura Didactică nici nu s-au uitat la acel referat. Au „puricat" cartea „la meserie", au ținut-o un an de zile acolo, spunând că este bună, dar nu în conformitate cu programa școlară, care între timp se schimbase. Dacă aș  fi fost un om lăsător, aș  fi spus: „Am încercat, n-am reușit și gata!" Numai că eu am ținut să demonstrez celor care nu aveau încredere în posibilitățile mele de dascăl - că erau și din ăștia! - că sunt și eu bună în domeniu! Mă gândeam că și un tiraj de 300 de exemplare ar fi fost ceva... Am pus conținutul culegerii în concordanță cu noul curriculum și s-au vândut repede toate cele 13.000 de exemplare date în țară. Și, culmea, s-au vândut deși era vară și vacanță, o perioadă în care cartea școlară nu prea are căutare. Ba mai mult, s-a mai tipărit o a ll-a ediție, în 25.000 de exemplare. A urmat și o a treia ediție, cu încă 15.000 de exemplare. De ce se vindea atât de bine o culegere de matematică? Probabil pentru aceea că oamenii găseau ceea ce le trebuia în acea carte.

- Până la culegerea în cauză, ați mai „comis" ceva în domeniu?

- Nu! Despre context... în 1988 eram cea din urmă  venită la Școala 13. Erau acolo 17 clase I paralele. Școala era cea mai mare din oraș și chiar din județ. Ca orice ultim venit, am primit și “clasa ultimului venit”.  Am muncit mult cu acea clasă pentru a demonstra că știu și eu meserie.

- Câți mai au în ziua de azi orgoliul de a se mândri cu o meserie?

- Munceam cam ca din piatră seacă cu elevi care nu fuseseră la grădiniță, care nu proveneau din medii intelectuale, care nici măcar nu se exprimau corect... Și, totuși, cu acea clasă mi-am dat gradul I și chiar cu un președinte de comisie deosebit, prof. univ. dr în psihologie la lași, d-l Tiberiu Prună. Dar și după ce am luat gradul I tot au fost mulți prin preajmă care socoteau că nu știu meserie cu adevărat. La comisiile metodice, la cercurile pedagogice erau aduse în față tot persoane cunoscute. Abia în clasa a lll-a am reușit să țin prima lecție deschisă, când am demonstrat ceva, dar tot nu atât cât ar fi trebuit. Și eu tot la „și alții" rămăsesem. Ori, orgoliul meu era să demonstrez că am un loc printre cei buni. Totul a fost așadar o demonstrație că am putut trece de la „și alții" la cei care știu meserie!

Nici chiar prima apariție editorială nu a fost apreciată de unii ca fiind un succes. Imediat s-a făcut legătura cu unchiul meu, Alexandru D. Lungu, Dumnezeu să-l odihnească! - scriitor, spunându-se că el mi-ar fi făcut loc pe la o editură și că, până la urmă, n-am să vând nici o carte. În timp, am demonstrat că nu unchiul îmi scria cărțile! Și culmea ironiei, eu îmi publicam cărțile la București și unchiul la Botoșani.

- Stimată doamnă, tot insist, ce anume v-a făcut ca la un moment dat să vă așezați la masă și să scrieți și să tot scrieți?

- Când eram în școala primară, la Miorcani, mă doream artistă, pentru că unchiul era actor. Consideram că are bani mulți, faimă, îl vedea lumea la cinematograf, îl auzea la radio. Doar că el mi-a spus dezarmant: „îndreaptă-te tu spre altă meserie, nu actor... Tu să nu te faci ceea ce sunt eu pentru că eu sunt! Fă-te ceva în care să strălucești tu!"  M-am vrut apoi profesor de franceză.  Nu s-a putut din felurite motive, deși tare țineam, că fusesem, la Dorohoi, elevă a profesorului Simeon Saca. Apoi am zis că mă fac învățătoare, pentru a avea o bucată de pâine și până la urmă, și profesor de franceză. Doar că fiind învățătoare, am văzut că poți să fii și artist. Că dacă învățător fiind, nu ești și artist în fața clasei, ți-ai ratat meseria!

Mă tot întrebați cum e cu „boala" scrisului?!  Întâi a fost o necesitate. Făceam fișe la clasă și m-am gândit să valorific aceste fișe printr-o carte. Credeam chiar că mă voi îmbogăți. N-a fost să fiu bogată din punct de vedere material, dar sufletește, da... Cine scrie, are o satisfacție morală pe care n-au s-o înțeleagă niciodată cei din jur și care vor privi la respectivul fie cu invidie, fie cu compasiune. Dar de ceva vreme nu mă mai interesează părerile răutăcioase ale celor din jur!

Adevăru-i că atunci când un hobby devine un exercițiu de fiecare zi, pur și simplu nu te mai poți opri! Tot îți vin idei. Când scrii, nu te mai gândești la ce o să zică nu știu cine, nu te mai gândești la riscuri. Există pur și simplu o plăcere a scrisului.

- Sunteți de o vreme vedetă la Editura ELIS. Tot prin Capitală-i mai „larg"...

- Fiind la Editura Didactică, mi s-a spus că sunt căutată de o persoană de la Editura particulară ELIS. Eu nu prea știam Bucureștiul și i-am spus la telefon acelei persoane că dacă vrea să mă întâlnească, să vină să mă ia de unde mă aflam. A venit o „copiluță", o vreme nici n-am știut cine-i. Noroc de aceea că eu vorbesc frumos cu toată lumea. Abia după ce ne-am despărțit, când am citit cartea de vizită, am văzut că stătusem de vorbă chiar cu directoarea editurii. Mi-a spus că ar vrea să lucreze cu mine. între timp, Editura Didactică a „căzut", nu mai era subvenționată, tipărea poezii și romane de dragoste... mă rog, ceea ce se vindea, numai manuale nu!

La ELIS este o graficiană foarte bună, directoarea este foarte corectă și de atunci am lucrat, în principal, tot pentru această editură. Fie vorba, raporturile erau și cât se poate de firești, editura se ocupa de tipărire și difuzare, eu primind un procent din vânzări. întâi am făcut contract de editare pe un tiraj. Apoi, la alt tiraj, alt contract, între timp, m-au „curtat" și alte edituri.

- Deci este posibil și așa ceva - când este vorba de valoare - orgolioasele edituri din Capitală cheamă „aleșii" chiar și din capătul țării...

- Când Editura Niculescu mi-a spus concret ce așteaptă de la mine, Editura ELIS mi-a propus un contract pe cinci ani.

Am scos, totuși, la Editura Niculescu un Dicționar pentru elevii din clasele I - IV.

- Vă sugerez să pomeniți, fie și foarte în larg, titlurile apărute...

- La „Didactică" - Culegere de exerciții și probleme de matematică, în trei ediții. La ELIS -Exerciții și texte pentru consolidarea cunoștințelor de citit și scris la clasa I - „În țara literelor". Tot la ELIS - Culegere de exerciții și probleme de matematică - până am ajuns la ediția a VIII-a și cu numeroase completări de tiraj...

- Cred că la mijloc se află un alt record postdecembrist... o mai fi vreo altă carte scoasă în opt ediții?

- Nu știu, dar asta-i! Și o ediție are cam 7 -8000 exemplare tiraj.

- Sute de mii de copii învață pe „cărțile Gherman"...

- ...și nu numai din țară. După cărțile mele învață copii din Republica Moldova și copii din comunitatea românească din Moscova. Eu n-am fost la Moscova, dar cărțile mele au ajuns și pe acolo...

- Mai și obosește un autor de manuale?

- Oricum, oboseala-i mare! Când m-am apucat de scris, nu purtam ochelari. Acum am ajuns la +2,5. Dar orice lucru se face cu sacrificiu. Nu zidesc pe nimeni dintre ai mei, precum meșterul Manole. dar ceva tot trebuie să sacrific și eu....

N-am terminat cu titlurile. Am scos o Culegere de exerciții și texte gramaticale pentru clasele II - IV, ajunsă la a IV-a ediție. A fost și o poveste: „Răzbunarea ursului păcălit de vulpe" și tot la „Niculescu", împreună cu doi învățători din Cugir, am scos o Culegere de probleme de matematică pentru clasele III - IV.

Culegerile mele nu sunt pentru „vârfuri", ci pentru consolidarea și îmbogățirea cunoștințelor, totul în ordinea în care sunt lecțiile în manuale. Cu astfel de culegeri, părinții pot controla mai ușor copii, iar copiii își consolidează cunoștințele.

- Între timp, s-a dovedit că „boala" mamei a fost „molipsitoare". Pe câteva coperte văd și numele fiicei...

- Am scos împreună mai multe cărți. Ea -Raluca Măria - este absolventă de „litere", ceea ce ne-a îngăduit să facem o selecție de texte din literatura română și cea universală - pentru clasele I - IV, cu rostul de a trezi interesul pentru lectură al copiilor din clasele mici, dar cu utilizare și în clasele V - VIII.

Tot împreună cu Raluca am scos un Dicționar explicativ școlar pentru clasele I - VIII, Dicționar care a câștigat o licitație la Ministerul Educației pentru a fi cuprins într-un proiect de sprijinire a copiilor din mediul rural.

- Cum se poate rezista în orgolioasa lume a Bucureștilor ?

- A, nu, orgoliile sunt la Botoșani, nu la București. La București mi se recunoaște munca, chiar încearcă să mă atragă și alte edituri - Pan Universal și Editura Icar, ale profesorului Niculescu, cel care editează și culegerile Angelicăi Călugărița, la concurență cu ceea ce fac au. L-am întrebat pe d-l Niculescu de ce vrea să lucrez și eu pentru editura dumisale dacă tot o are pe Călugărița? Mi-a răspuns: „Somitățile trebuie să fie aici!" Măgulitor, nu?! Cine mi-ar fi dat la Botoșani un astfel de răspuns, chiar dacă știu bine că de la mine și până la o somitate mai este mult? l-am răspuns că deocamdată rămân unde sunt, cu toate complexele mele de inferioritate, de altfel, specifice moldovenilor! Dar câtă vreme la ELIS există sinceritate și de o parte și de cealaltă, nu văd de ce aș pleca de aici.

- Și chiar totu-i un marș triumfal?

- Da de unde! Spre exemplu, n-am câștigat niciodată la concursurile pentru manuale alternative! Dar am valorificat materialele respective. Am pregătit un Abecedar cu care n-am fost admisă în concurs pentru că nu era gata grafica - problemă și de estetică și de didactică. Și pentru trei pagini, n-am fost admisă la licitație.

Mi-a venit atunci ideea de a face cărticele auxiliare pentru copiii preșcolari. Au ieșit cărticele și în folosul educatoarelor dar și al învățătoarelor. Aceste cărticele sunt: „Miaunica vă ajută să dezlegați tainele matematicii" - carte care-i familiarizează pe copii cu culorile, cu pozițiile spațiale, cu mărimile, cu formele geometrice, cuprinzând și teste de evaluare. Grafica este cu totul deosebită. Sânt acolo și aspecte de logică și perspicacitate.  Este o carte bună pentru grupele pregătitoare și pentru elevii din clasa I. Cu o astfel de carte la îndemână, doamnele educatoare nu mai au nevoie de alte materiale didactice, iar copiii se obișnuiesc cu munca independentă, pe fondul plăcerii de a colora - simultan cu dezvoltarea gustului estetic.

Apoi - „Cristina descoperă lumea prin imagini și texte" - o fetiță care este purtată prin toate anotimpurile, pentru a descoperi lumea... Sunt și aici exerciții de perspicacitate. Copila din carte ajunge până în prima zi de școală.

Mi se pare că-i momentul potrivit să le răspund celor care dau un sens peiorativ expresiei „Cărțile din cărți se fac!" Și chiar au dreptate cei care spun acest lucru. Doar că ceea ce se adună din multe cărți se prelucrează cu mintea autorului, se trece prin filtrul personalității acestuia și se adaugă și ceva din experiența de viață a autorului. Deci, răutatea cu „cărți din cărți" nu rămâne decât o răutate...

„Miaunica vă ajută să învățați alfabetul" - cam tot pentru copiii de grădiniță, dar și pentru cei de la școală. Cărticica este concepută într-o manieră inedită, captivantă.

- Ce spun colegii când vă apare câte o nouă carte?

- De regulă, nu le mai spun despre astfel de momente. Nu îmi place să mă laud. Am avut, la prima carte, o tentativă de a face o lansare de carte după toate regulile. Au fost mulți elevi și mari și mici și foști elevi, au fost părinți ai elevilor și ai foștilor elevi, dar foarte puțini colegi. Eu mă consolez cu ideea că poate n-au auzit când i-am invitat ! Și de atunci n-am mai făcut lansări. Nici cu o expoziție la Casa Corpului Didactic nu am avut succes, cu mai bine de un an în urmă, era o altă directoare.


Eu nu scriu cărți pentru „puncte". Sunt, sigur, necesare și acele puncte, dar eu scriu cărți pentru elevi. De pe cărțile mele se învață - acesta-i cel mai important fapt! Cărțile mele se găsesc în rețelele marilor magazine din țară. Când se face o ediție și încă una, e limpede că nimeni nu le face pentru a așeza cărțile respective sub tarabe!

- Sunt ispitit să cred că soțului îi rămâne fie să mănânce rece, fie să mănânce în oraș...

- Nicidecum! Când este plăcerea de a scrie, când apare o satisfacție morală, se găsește timp pentru tot! Când niște copii învață după mintea mea - și nu tocmai puțini! - nu mai am nevoie de nici o altă satisfacție! -

- Câștigați și bani „frumoși"?

- Sigur, primesc ceva! Dar cu prețurile de acum... ce iei de colo, dai dincolo! Și apoi, în țară e sărăcie mare. Cărțile se vând mai ales la început de septembrie. Apoi banii vin cu târâita. N-am nici vilă și nici mașină! Repet, satisfacția morală ține loc de toate acestea!

- Alte intenții, după ce vă veți odihni puțin?

- Sigur că o să mai fac ceva, n-ați spus chiar dvs. că-i vorba de-o „boală"?

- Măcar o vorbă despre ingratitudine.......

-î n județ au fost medaliate 85 de cadre didactice. Eu nu m-am numărat printre acestea, socotindu-se, probabil, că nu am făcut mare lucru pentru învățământul botoșănean. Ba unele colege mi-au spus că nu doar pentru făcut cărți s-au acordat acele medalii, ci și pentru alte merite... Eu m-am gândit așa: Oare să fie un merit mai mare decât faptul că atâția copii învață după cărțile tale? N-am dramatizat, dar nici chiar bine nu mi-a căzut! Am depus dosarul pentru Diploma „Gheorghe Lazăr". Poate se va vedea că am făcut și eu ceva pentru învățământul românesc.

- Una peste alta?

- Mă bucur când reușesc să dau copiilor câte o nouă carte! Acestea sunt un fel de „copii" ai mei. în 9 ani - 15 „copii". Merit titlul de „Mamă eroină", nu?




    Total 5 Comentarii
1
  Adaugat de: Romaniuc Demis Ionut
03 Martie 2012 (17:25)
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Salut :( trist ca s-a stins din viata.
Am fost unul dint re boboceii ei adica in promotia anilor 2000-2004 , ce pot s a zic despre ea,este faptul ca a fost o invatatoare nemaipom enita :x datorita ei am ajuns in stadiul in care sunt acuma! Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace :(
  Adaugat de: Irina
03 Martie 2012 (18:53)
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Dumnezeu sa va ierte si sa va odihneasca in pace DOAMNA INVAT ATOARE! Mai aveati inca multe de spus... 
  Adaugat de: 02kWzKrdh1h
09 August 2014 (20:25)
puIwqMmTS9
utente anonimo scivre:Prova a darti come obiettivo quello di scivrere un nuovo manuale magari dal titolo: Come smettere di fumare senza fumarsi il cervello .Io non ho mai fumato ma ti sono molto vicino resisti!Angelo
  Adaugat de: a8iBmxA6
10 August 2014 (03:27)
oxbH5r9vAUgI
Youre thus awe-inspiring, man! I cant deem I missed this blog for acndiorcgly slow. Its just enormous ram each and every one on all sides. Your design, man too amazing! I cant remai n to recite what youve got subsequently. I adore the lot tha t youre saying and want added, more, MORE! Keep this positiv e, man! Its immediately excessively good.
  Adaugat de: YUg8kZ1DH
05 Iunie 2016 (00:56)
aKAtlDJIb
. Be careful with your backpacks. Try not to block access to the comic boxes but wait your turn when you want to look at them. Don18#2&7;t shove your way through a crowded aisle jus t because you are impatient to get out of there. Don’t cut in line. Be respectful when asking questions of dealers and stuff like that.
1
    *Toate campurile sunt obligatorii.
  Nume
 
  Titlu
 
  Text
 
NEWSLETTER
  Aboneaza-te la newsletter
  pentru a primi prin e-mail
  ultimile noutati
Opinia Publică
Care ar trebui sa fie prioritățile instituțiilor statului pentru județul Botoșani ?
Investiții în infrastructură
Investiții în sănătate
Valorificarea turismului rural
Investiții în agricultură
Atragerea investitorilor străini în județ
Total voturi: 106
Fotografia Zilei

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce mor, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1;18)   citeste tot

Evenimentele Zilei

Sinaxar 22 Noiembrie În această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim și Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel. Aceștia au fost pe vremea împără citeste tot




www.ghe.ro

www.transformatoaredetensiune.ro

www.aquabotosani.ro

www.comunebotosani.ro

www.imobiliarebt.ro