Ştiri:

123 de ani de la moartea lui Mihai EminescuInapoi  

La 15 iunie 1889, Luceafãrul se stingea pe pãmânt, ca sã se aprindã pentru totdeauna pe cerul neamului românesc. Avea 39 de ani. Astãzi se împlinesc 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Ultimul romantic.

Odã (în metru antic)

Nu credeam sã-nvãþ a muri vrodatã;
Pururi tânãr, înfãºurat în manta-mi,
Ochii mei ’nãlþam visãtori la steaua
Singurãtãþii.

Când deodatã tu rãsãriºi în cale-mi,
Suferinþã tu, dureros de dulce...
Pân-în fund bãui voluptatea morþii
Ne’ndurãtoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mãrii.

De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flãcãri...
Pot sã mai re’nviu luminos din el ca
Pasãrea Phoenix?

Piarã-mi ochii turburãtori din cale,
Vino iar în sân, nepãsare tristã;
Ca sã pot muri liniºtit, pe mine
Mie redã-mã! (Mihai Eminescu)

Versurile sale înfloresc în centrul universului nostru, al românilor.

Iar cei care au lãsat sã le pãtrundã, în suflet, mãcar o razã din lumina sa de astru, nu au cum sã nu ºopteascã mãcar un vers scris de el, astãzi, la 15 iunie.

În Cartea de impresii a Memorialului de la Ipoteºti, locul în care, dacã te laºi purtat de legãnarea codrului sau de parfumul teilor, poþi simþi cã l-ai întâlnit pe Mihai Eminescu, s-au scris multe cuvinte de iubire pentru Poet. Reacþia vizitatorului este una de pioºenie, aproape.
Pentru cã: "La zidirea Soarelui, se ºtie,/ Cerul a muncit o veºnicie,/ Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,/ Ne-am ales cu domnul Eminescu./ Domnul cel de pasãre mãiastrã,/ Domnul cel de nemurirea noastrã-Eminescu.(...)."
Poate cele mai frumoase versuri închinate de un poet, Grigore Vieru, lui Mihai Eminescu. În ianuarie 1988, Grigore Vieru a ajuns, în sfârºit, în casa lui Eminescu: "Ai ajuns prea târziu la mine, am ajuns prea târziu la Tine, bãdie Mihai, Te rog sã mã ierþi. Sunt fericit cã am, în sfârºit, norocul sã-mi lipesc lacrima inimii de aceastã eternã Icoanã mereu nãscãtoare de noi ºi noi minuni româneºti". Grigore Vieru, 1.I.1988.

Un alt vizitator îi scria, într-un stil familiar: "Dragul meu Mihail, am trecut sã vãd ce mai faci. Am gãsit fânul pus la uscat ºi mormintele pãrinþilor tãi, am vãzut liniºtea verdelui ºi umanitatea împletitã cu divinul din fiinþa «argaþilor tãi». Îmi este foarte dor de tine, dar sper sã ne vedem odatã ºi odatã ca sã putem sta de vorba mai mult decât data trecutã.... Voi veni lângã tine plinã de maci ºi de frumoase spice de grâu. Aºa mã vei recunoaºte. Dacã vei citi cuvintele mele, bucurã-te, pentru cã te iubesc ºi te aºtept". Indescifrabil, 15 iunie 1995.

Eminescologul Petru Creþia scria, de data aceasta mai mult pentru vizitatori, dar poate ºi mai mult pentru cei care încearcã sã-l transforme în colb ºi nu-i înþeleg acea luminã de astru. "Gândiþi-vã la acei ultimi ºase ani ai lui, gândiþi-vã cu durere ºi cu respect. Au fost ani de-a lungul cãrora Eminescu n-a mai fost Eminescu ºi în care Eminescu ºtia bine, cu o suferinþã sfâºietoare, cã nu mai este Eminescu. Dar în care nu ºtia, umilit de neputinþã, ce va rãmâne din el, cã locul lui se va afla, pe veci, printre poeþii cei mai puri ºi mai înalþi ai lumii. Anii aceia au fost, dupã aspra lege a firii, rãscumpãrarea unei prea mari arderi, a unei prea îmbelºugate ºi strãbãtãtoare respiraþii, a unor prea mari, zãdãrnicite ºi zadarnice, iubiri, dintre care nu cea mai micã a fost pentru neamul lui. A trãit atunci ca un om îngropat în nimicnicie, fãrã sã ºtie cã va învia spãlat de tot rãul lumii ºi cã, în eternitatea istoriei, toþi ai lui, noi cu înaintaºii ºi urmaºii noºtri, îl vor iubi ca pe nimeni altcineva." 1 VIII ’91.

Îl vor iubi... "Pentru cã noi, românii, suntem prin naºtere eminescieni, eu simt astãzi emoþia reîntoarcerii la locul naºterii mele adevãrate. Vã mulþumesc printr-o plecãciune de suflet cã mi-aþi oferit prilejul de a trãi acest sentiment. Eusebiu ªtefãnescu, azi –15-iunie-2000."

Citind cartea de impresii am primit o lecþie de patriotism ºi una de dragoste de Eminescu: "Orice român trebuie sã treacã prin Casa Eminescu, fie cea din simþirea lui, din opera cititã, fie cea din urmele lãsate de Eminescu. Ferice de acei români care au avut acest drept de la naºtere – sã vinã oricând la Ipoteºti. Ferice de mine cã am ajuns aici. Va trebui sã fac altceva de azi înainte. Încã nu ºtiu bine ce anume. Dar ºtiu – ceva mai mult decât pânã acuma. Valentina Butnaru, preºedintele Societãþii «Limba noastrã cea romanã» de la Chiºinãu.
Aug.2001".

Poate cã în fiecare an, la 15 iunie, pe la ora 16:30 (un martor povesteºte cã la aceastã orã a murit Eminescu dupã ce ar fi fost lovit în cap cu o piatrã), ar trebui sã se instituie minutul naþional de tãcere. Spre aducere aminte.

Sursa : http://www.jurnalul.ro/calendar/123-de-ani-de-la-moartea-lui-mihai-eminescu-615631.htm




    Total 4 Comentarii
1
  Adaugat de: vqiKWGn7s1
10 August 2014 (03:59)
Cx00cDN9YM
I too think when I write about winrtig or about what winrtig (and actually about reading,too) means to me, I go to a deep place. Writing is one way to make sense of a hurting world or a hurting self. It gives perspective. It lays the cool ha nd of healing to a fevered brow. It draws us out of ourselv es to the realms of the divine, the high mountains of joy. O nce there we use our voices and our words to call forth the other pilgrims, to point to the paths and the pitfalls. Than ks for your post it touched me.
  Adaugat de: 4Cvlxvnuyf
10 August 2014 (06:08)
fygNgoNK02T
You mean I talk to myself?! I thghout I was talking to my com puter. Another mystery explained! But yes, I have even been recomened to a mental health professional because of someone who saw me pacing on my balcony while using a voice recogni tion program. They though I had lost my mind because they di d not see the computer I was telling the story to.
  Adaugat de: zy3JNVwGLG
05 Iunie 2016 (02:26)
l2xNLoxL
TO: BarryDRE: Don't........our enduring culture of chival ry means that nobody wants to "hit a girl", even w hen it's not in the physical arena. -- BarryD....count o n that one.Any woman who strikes me is inviting retribution on a level at or, possibly, beyond that level. It depends on the situation. Someone, even a woman, pulls lethal weapons on me, e.g., a knife, is welcome to receive a round from a . 45 ACP. Or whatever else I can get my hands on.(Rgards,Chuck ele)[Wanna 'play' with the Big Boys? Game on! Gloves off!]
  Adaugat de: p6vo2mrqAiZ
05 Iunie 2016 (02:59)
x95ed1yAE
Tullelicious!!! Aaah Nadja. I haven;t seen her in soooo long. Legs the size of towers. I always loved her because she rem ained less celebrified & had Mark Vado!rloo....wnof!e!
1
    *Toate campurile sunt obligatorii.
  Nume
 
  Titlu
 
  Text
 
NEWSLETTER
  Aboneaza-te la newsletter
  pentru a primi prin e-mail
  ultimile noutati
Opinia Publică
Care ar trebui sa fie prioritãțile instituțiilor statului pentru județul Botoșani ?
Investiții în infrastructurã
Investiții în sãnãtate
Valorificarea turismului rural
Investiții în agriculturã
Atragerea investitorilor strãini în județ
Total voturi: 125
Fotografia Zilei

Epistola întâia cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Cãci cuvântul Crucii, pentru cei ce mor, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1;18)   citeste tot

Evenimentele Zilei

Sinaxar 15 Iulie În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Chiric si Iulita. Aceasta mucenita a trait pe vremea Împaratului Diocletian, tragându-se cu neamul din Iconia. Din pricina prigoni citeste tot




www.ghe.ro

www.transformatoaredetensiune.ro

www.aquabotosani.ro

www.comunebotosani.ro

www.imobiliarebt.ro