Sinaxar 1 Octombrie

În aceasta lunã, în ziua întâi, prãznuim pomenirea Acoperãmântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nãscãtoarei ºi pururea Fecioarei Maria.

Trebuie sã ºtim cã acest praznic a început a se prãznui pentru o pricinã ca aceasta: în zilele împãratului Leon cel Înþelept în Constantinopol, spre o duminicã, fãcându-se priveghere de toatã noaptea în sfânta bisericã Vlaherna a Preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, ºi mulþimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos ºi-a ridicat ochii în sus împreunã cu ucenicul sãu, Fericitul Epifanie, ºi au vãzut pe Împãrãteasa cerului, pe ocrotitoarea a toatã lumea, pe Preasfânta Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, stând în vãzduh ºi rugându-se, strãlucind cu luminã ºi acoperind pe popor cu cinstitul sãu omofor, înconjuratã de oºti cereºti ºi de mulþime de sfinþi, care stãteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleºi, Sfântul Ioan înaintemergãtorul ºi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinþã graiuri ale rugãciunii ei cãtre iubitul sãu Fiu ºi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împãrate ceresc, primeºte pe tot omul cel ce Te slãveºte pe Tine, ºi cheamã în tot locul preasfânt numele Tãu; ºi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinþeºte, ºi preamãreºte pe cei ce Te preamãresc pe Tine, ºi pe cei ce cu dragoste mã cinstesc pe mine Maica Ta. Primeºte-le toate rugãciunile ºi fãgãduinþele ºi-i izbãveºte din toate nevoile ºi rãutãþile". ºtiind ºi noi pe solitoarea ºi pe acoperitoarea noastrã, sã nãzuim cãtre dânsa cu umilinþã strigând: "Acoperã-ne pe noi cu acoperãmântul tãu, Preasfânta Fecioarã, în ziua rãutãþilor noastre; acoperã-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despãrþi, de faþã sã ne stai întru ajutor, ºi sã ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vãzduh, cele de sub cer, ºi în ziua înfricoºãtoarei judecãþi, sã ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperãmântului tãu".

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania.

Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat ºi pe Pavel din descoperire dumnezeiascã, fãcându-se episcop de cãtre apostoli în acea cetate. Deci fãcând multe vindecãri în Damasc ºi în Elevteropole ºi convingând pe mulþi la credinþa cea în Hristos, a fost bãtut cu vine de bou de cãtre guvernatorul Luchian, strunjit la coaste ºi pârjolit cu fãclii; apoi fiind scos afarã din cetate, a fost ucis cu pietre, ºi aºa plinindu-ºi mucenicia s-a petrecut cãtre cereºtile locaºuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinþilor Mucenici Mihail din Mãnãstirea Zovei ºi a celor cu dânsul, 36 de sfinþi monahi, care au mãrturisit în Eparhia Sevastopolei.

Aceºti sfinþi au fost pe vremea împãrãþiei lui Constantin ºi a Irinei, ºezând la o mãnãstire ce se chema Zovi, lângã Sevastopol. Deci, oºtindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra þãrii aceleia a prins pe sfinþi; iar cuvioºii pãrinþii aceia i-au stat împotrivã, întãriþi fiind cu puterea lui Hristos, ºi stând la mijloc Mihail preacuviosul egumen ºi învãþându-i, i-a povãþuit pe toþi spre moartea cea pentru Hristos; ºi întâi ei plecarã capetele spre tãiere, apoi Cuviosul Mihail.

Tot în aceastã zi, Sfinþii ºase preacuvioºi mucenici, care de sabie s-au sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului pãrintelui nostru Roman Melodul, fãcãtorul de condace.

Acest între sfinþi Pãrintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împãratului Anastasie, a rãmas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Nãscãtoare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, ºi priveghind toatã noaptea la slujba Vlahernelor. ºi dupã sãvârºirea slujbei de acolo, iarãºi se întoarse la Chir, unde ºi darul alcãtuirii condacelor a luat, arãtându-se lui în vis Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu, ºi dându-i o bucatã de hârtie, îi porunci sã o mãnânce; deci i se pãru cã deschise gura, ºi înghiþi hârtia; ºi fiind praznicul naºterii lui Hristos, îndatã cum se deºteptã, suindu-se în Amvon, a început a cânta: "Fecioara astãzi pe Cel mai presus de fiinþã naºte...". Acesta a fãcut condacele ºi ale celorlalte praznice, încã ºi ale sfinþilor celor mari; aºa ca mulþimea condacelor fãcute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Tot în aceastã zi, Sfântul Mucenic Domnin.

Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, când îºi fãcea curþi împãrãteºti, l-a prins aflându-l cã este creºtin, ºi aducându-l de faþã la judecata lui i-a zis cu mânie: "Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de mãrturiseºti pe alt Dumnezeu? Ci de voieºti sã trãieºti, jertfeºte zeilor". Iar sfântul nevrând sã se înduplece, împãratul a poruncit de i s-a strunjit trupul. Maximian vãzând cã se batjocorea de sfântul, a poruncit sã-l scoatã afarã din cetate, unde îi zdrobirã fluierele ºi tãindu-i picioarele, dupã ºapte zile de chinuri, mucenicul mulþumind lui Dumnezeu ºi-a dat Lui fericitul sãu suflet.

Tot în aceastã zi, Cuviosul Ioan cântãreþul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a sãvârºit.

Sfântul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a rãmas orfan de mic. Înzestrat cu o voce frumoasã el a intrat la ºcoala de curte din Constantinopol, unde, fiind îndrãgit de împãratul pe-atunci Ioan Comnenos (1118-1143) a devenit cântãreþ principal.  Însã luxul ºi strãlucirea curþii imperiale nu-l satisfãceau pe tânãrul evlavios. Odatã, întrebat fiind ce a mâncat la cinã, acesta a rãspuns: "fasole ºi mazãre" (adicã koukouzelis). De atunci, aceea i-a rãmas porecla.

Ioan cãuta modalitãþi de a se desprinde de ispitele ºi viaþa de la curtea imperialã, precum ºi sã evite cãsãtoria pregãtitã de împãrat pentru el.  Cu voia lui Dumnezeu, tânãrul a întâlnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mãnãstireºti. Dezvãluindu-i dorinþa sa de a pleca de la curte, pãrintele i-a dat binecuvântare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat ºi tuns cãlugãr.

Acolo a primit ca ascultare sã îngrijeascã de turma de capre a mãnãstirii. Mergînd cu animalele la pãscut în locuri mai retrase de pe munte, tânãrul cãlugãr se putea ruga, medita la Dumnezeu ºi cânta imnuri de slavã în voie.  Vrãjite de vocea angelicã a pãstorului, animalele se adunau pe lângã el ºi-l ascultau cãzute parcã în transã.

Din modestie ºi smerenie, cântãreþul n-a lãsat sã se ºtie printre fraþi despre darul sãu de a cânta aºa frumos, Însã, un locuitor al acelor pustietãþi l-a auzit într-o zi ºi i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan.  Atunci Ioan i-a dezvãluit acestuia cã a fost cântãreþ de curte ºi l-a implorat  sã-l lase în continuare sã pãstoreascã animalele.

Egumenului fiindu-i teamã cã împãratul va afla cã favoritul cântãreþ al curþii e la Sf. Munte, i-a cerut sã se întoarcã de unde a venit.  Vrînd sã-l împace pe împãrat, egumenul a cãlãtorit la Constantinopol ca sã-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorîndu-l sã nu-l abatã pe tânãr din calea mântuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la catedralã în duminici ºi sãrbãtori.  Odatã, dupã ce a cântat un acatist  în faþa icoanei Maicii Domnului,  cãlugãrul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfãþiºat ºi i-a spus cuvintele acestea: "Bucurã-te, Ioane ºi nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita", dupã care îi puse în mânã o monedã de aur ºi dispãru. Moneda a fost aºezatã lângã icoanã ºi multe minuni s-au întâmplat datoritã icoanei ºi monedei de aur.

Icoana a fost numitã "Cucuzelisa" în memoria Sf. Ioan ºi a fost pusã în Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemoratã în ziua de 1 octombrie ºi în a zecea vineri de dupã Sf. Paºti.

Preasfânta Fecioarã i se mai arãtã o datã lui Ioan vindecîndu-l de o boalã a picioarelor, din cauza statului mult în picioare în bisericã.  Ioan ºi-a petrecut zilele rãmase în mari nevoinþe ascetice, lucrînd mult ºi la disciplina cântãrilor bisericeºti, primind titlul de maestru didact ºi regent.

El a lucrat la aranjamentul ºi compilarea mai multor stihuri, tropare ºi condace, editînd textele imnurilor ºi scriindu-ºi propriile condace, care se pot gãsi în unele din aceste manuscrise: "O carte scrisã cu voia lui Dumnezeu ºi cuprinzînd tipicul slujbelor bisericeºti", scrisã de maestrul didact Ioan Cucuzel," "Tipicul slujbelor" de maestrul didact Ioan Cucuzel, "De la Începutul Vecerniei pânã la sfârºitul Sfintei Liturghii" ºi "ªtiinþa cântãrii ºi notele muzicale cu poziþia mâinii ºi toate aranjamentele cântãrii."

Vãzînd dinainte ceasul plecãrii sale la veºnicie, Ioan ºi-a luat luat rãmas bun de la fraþi ºi le-a lãsat cu limbã de moarte sã-l îngroape la Biserica Arhanghelului construitã de el.  Cantorii bisericilor îl slãvesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.

Tot în aceasta zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în acea mare Lavrã a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit ºi o monedã de aur de la Nãscãtoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a sãvârºit.

Sf. Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, trãind la Marea Lavrã din Muntele Athos în sfinþenie ºi evlavie. Asemeni lui Ioan acesta cânta în corul din dreapta al Marii Lavre ºi chiar era numit Grigorie Cucuzel în onoarea învãþãtorului sãu. Sf. Grigorie se deosebea prin aptitidinile sale tehnice ºi dulceaþa vocii. El cânta slujbele de priveghere cu multã evlavie ºi zdrobire de inimã, fãrã sã se aºeze vreodatã în bisericã.

Patriarhul Calist I (prãznuit în 20 iunie) a introdus cântarea "Toatã suflarea se bucurã" la Liturghia Sf. Vasile cel Mare în locul  "Cuvine-se cu adevãrat.." , dar Patriarhul Filotei (prãznuit în 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus în Sf. Liturghie a Sf. Vasile "Cuvine-se cu adevãrat..". Curînd dupã acestea, Sf. Grigorie a cântat "Toatã suflarea se bucurã" la Sf. Liturghie în ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, în prezenþa Patriarhului Grigorie al Alexandriei. Sf. Fecioarã i-a apãrut lui Grigorie ºi i-a mulþumit cã a cântat imnul în cinstea sa, dîndu-i o monedã de aur.  De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sf. Vasile se cântã "Toatã suflarea..".

Sf. Grigorie a adormit întru Domnul în 1355.

Tot în aceastã zi se face pomenirea icoanei Maicii Domnului, zisã Kasperov.

Icoana Kasperov a Preasfintei Fecioare Maria a apãrat de invazia strãinilor oraºul Odessa în timpul Rãzboiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotãrât ca "acest eveniment sã nu rãmânã necunoscut posteritãþii" ºi sã se prãznuiascã în data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscutã drept fãcãtoare de minuni ºi a fost recunoscutã ca atare de Sf. Sinod în anul 1840, dupã cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc. Înainte de aceasta, icoana s-a aflat în posesia Iulianei Ioannovna Kasperova, care a primit-o ca amintire de familie în anul 1809.

În fiecare vineri se citeºte Acatistul Maicii Domnului în faþa Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului, care se mai sãrbãtoreºte în 29 iunie ºi în miercurea luminatã.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro