Sinaxar 16 Decembrie

În aceastã lunã, în ziua a ºaisprezecea, pomenirea Sfântului ºi Mãritului Prooroc Agheu.

Sfântul ºi Mãritul Prooroc Agheu era din seminþia lui Levi ºi s-a nãscut în Babilon, pe vremea robiei. Pe când era încã tânãr, a venit din Babilon în Ierusalim ºi a profeþit cu Zaharia 36 de ani. A trãit cu 470 de ani înainte de întruparea lui Hristos. A proorocit lãmurit despre întoarcerea poporului ºi a vãzut în parte zidirea templului. Când a murit, a fost îngropat alãturi de preoþi, cu mãrire ca ºi ei, cã ºi el era de neam preoþesc. Sfântul Prooroc Agheu era un bãtrân cu barba rotunda, înalt de statura, vestit în virtute, iubit ºi cinstit de toþi, ca un mare ºi slãvit prooroc. Numele lui se tãlmãceºte: "sãrbãtoare", sau "cel ce sãrbãtoreºte", ori "cel ce este sãrbãtorit".

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marin.

Sfântul Mucenic Marin a trãit pe vremea împãratului Carin. Era roman de neam ºi încã de tânãr a fãcut parte din senatul roman ºi a avut dregãtorii de cinste. Fiind pârât cã e creºtin, a fost dus la cercetare. Dar pentru cã n-a vrut sã jertfeascã idolilor, a fost supus la multe chinuri. Apoi sfântul a spus împãratului cã va merge la altarul idolesc sã aducã jertfã; acolo însã a doborât, cu rugãciunile lui, idolii. ªi atunci a primit sfârºitul prin sabie. Tatãl lui ºi mama lui l-au însoþit pânã la locul de osândã, fericindu-l.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfinþilor Prom ºi Ilarie, care de foc s-au sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþirii bisericii Sfântului Mucenic Hristofor, care se aflã alãturi de biserica Sfântului Polieuct.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfintei ºi fãcãtoarei de minuni Teofana, împãrãteasã, care a fost soþia preaînþeleptului împãrat Leon.

Sfânta Teofana s-a nãscut ºi a crescut în Constantinopol. Era de neam împãrãtesc, din vestiþii Martinachi, fata lui Constantin ºi a Anei, amândoi de loc din Rãsãrit. Constantin ºi Ana se mâhneau ºi se întristau în fiecare zi cã nu aveau copii, ºi chemau în ajutor pe Sfânta Nãscãtoare de Dumnezeu. Rugãciunile lor ºi le fãceau în cinstita bisericã a Maicii Domnului din Vascu. ªi se rugau, zicând: "Sã ni se dezlege, Doamnã, stãpâna lumii, lipsa de copii, care ne topeºte pe noi, robii tãi!". ªi pentru cã s-au rugat cu credinþã au primit o fetiþã. Dupã ce a fost înþãrcatã ºi dupã ce a împlinit ºase ani, a învãþat Sfintele Scripturi ºi se împodobea cu tot felul de virtuþi. Pãrinþii vedeau toate acestea ºi se bucurau; se gândeau cã nu-i departe ziua când vor culege roadele unui copil atât de bun. Iar când copila a crescut ºi a întrecut pe cele asemenea ei, chiar pe cele mai bune dintre ele, s-a fãcut cãutare de cãtre împãraþi dupã o copilã frumoasã ºi virtuoasã, ca sã fie datã soþie fiului lor, Leon împãratul. ªi au gãsit împãraþii toate aceste bunãtãþi la Teofana, fiica lui Constantin ºi a Anei. Atunci toate s-au umplut de bucurie ºi de veselie.

Dar n-a trecut multã vreme ºi vicleanul diavol a semãnat zâzanie în urechile împãratului Vasile, prin limba lui Santovarin, aºa cã împãratul a închis pe fiul sãu Leon împãratul, împreunã cu soþia sa, trei ani. De sfinþirea bisericii Sfântului Prooroc Ilie s-a împãcat cu fiul sãu, ºi au ieºit împreunã la slujbã.

Când împãratul Vasile l-a lãsat singur împãrat pe fiul sãu Leon, din pricina bolii ce venise peste el, atunci cinstita împãrãteasã Teofana trãia în palatele împãrãteºti, dar se îngrijea de mântuirea sufletului ei. Socotea ca nimic mãrirea împãrãteascã, iar desfãtãrile vieþii, ca pe o pânzã de pãianjen ºi umbrã, le dispreþuia; nu înceta zi ºi noapte sã slujeascã lui Dumnezeu cu psalmi, cântãri ºi rugãciuni ºi sã-L facã îndurãtor prin milostenii. Purta haine înflorate de porfirã, era înveºmântatã pe dinafarã cu toate podoabele împãrãteºti, dar pe sub podoabele acestea îºi chinuia în ascuns trupul în zdrenþe. Îi plãcea vieþuirea schimniceascã ºi dispreþuia mesele bogate ºi scumpe; se hrãnea cu pâine ºi cu legume. Dãdea sãracilor banii ce-i cãdeau în mânã ºi podoabele, socotite de lume de preþ pentru desfãtãrile vieþii; dãdea celor lipsiþi hainele ei scumpe; îndestula cu cele de trebuinþã pe vãduve ºi orfani; îmbogãþea cu bani ºi cu moºii locaºurile sãrace ale monahilor. Se îngrijea de slugi ca de fraþi; nu chema niciodatã pe nimeni pe nume, ci tuturora le spunea: "Domnule". Nu rostea jurãmânt cu limba ei ºi nici minciunã sau ocarã nu ieºea de pe buzele ei. Niciodatã nu a încetat sã se întristeze ºi sã jeleascã pe ascuns, sã ude aºternutul ei cu lacrimi. Cei din jurul ei vedeau patul ei acoperit cu aºternuturi þesute cu aur; dar când se lãsa noaptea, împãrãteasa pãrãsea patul ºi se culca jos, pe podea, pe care aºternea o rogojinã ºi zdrenþe de pãr. Se scula din ceas în ceas ca sã înalte laude lui Dumnezeu. De aceea, din pricina vieþuirii sale prea aspre, s-a îmbolnãvit. Dar ºi boala a fost pentru ea prilej de înfrânare; n-a încetat sã împartã pâine la sãraci, iar gura ei, obiºnuitã cu grãirea dumnezeieºtilor cântãri, nu contenea sã grãiascã graiurile sfinte ale lui David; nu trecea cu vederea sã laude de ºapte ori pe zi pe Domnul. Niciodatã n-a dormit somn de odihnã fãrã lacrimi. O durea inima de suferinþele celorlalþi; se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru ei; întindea mâna de ajutor celor osteniþi, sprijinea pe vãduve, era bucurie ºi mângâiere celor împresuraþi de necazuri ºi nevoi.

De dragul lui Hristos s-a lepãdat de lume ºi de toate cele din lume; a luat jugul cel bun al Domnului, a ridicat pe umerii ei crucea ºi n-a fost lipsitã de bunãtãþile cele fãgãduite. Simþind cã pleacã din trup ºi din lume, a chemat pe toþi sã o sãrute cu sãrutarea cea mai de pe urmã, ºi aºa ºi-a dat în pace lui Dumnezeu sufletul.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro