Sinaxar 4 Februarie

În aceastã lunã, ziua a patra, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Isidor Pelusiotul.

Sfântul Isidor era egiptean de neam, ºi era cunoscut ca fecior de pãrinþi binecredincioºi ºi iubitori de Dumnezeu, fiind totodatã rudenie cu Teofil ºi cu Chiril, arhiepiscopii Alexandriei. Înaintând el mult în învãþãtura de carte ºi în înþelepciunea dumnezeiascã ºi în cea lumeascã, a lãsat iubitorilor de învãþãturã multe scrieri minunate ºi vrednice de pomenire. ªi lãsându-ºi avuþia lui de tot felul ºi strãlucirea neamului ca ºi fericirea vieþii, a venit la muntele Pelusion ºi s-a fãcut monah. Acolo nevoindu-se ºi cugetând la Dumnezeu, a luminat cu dumnezeieºtile lui cuvinte toatã lumea, întãrind pe cei ce sãvârºeau fapte bune, ºi dojenind pe cei neascultãtori cu ascuþiºul cuvintelor dumnezeieºti, îi întorcea spre fapta cea bunã; încã ºi pe împãraþi cãtre folosul lumii îi povãþuia ºi îi sfãtuia. ªi ca sã spunem pe scurt, tuturor celor ce-l întrebau, cuvintele dumnezeieºtii Scripturi. ªi astfel bine trãind, ºi dumnezeieºte purtându-se, ºi-a sfârºit viaþa sa, la adânci bãtrâneþi.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Nicolae Mãrturisitorul, studitul.

Acest cuvios s-a nãscut în insula Creta, ºi vrând ca sã vadã pe o rudenie a lui cu numele Teofan, s-a dus la Constantinopol. Aflându-l pe acesta în Mãnãstirea Studiþilor, unde trãia laolaltã cu ceilalþi fraþi, s-a îmbrãcat ºi el în schimã. ªi dobândind toatã duhovniceascã învãþãturã ºi învãþând cu de-amãnuntul care sunt semnele petrecerii cãlugãreºti ºi ajungând prin viaþa lui la cele mai înalte fapte bune, a fost hirotonit dupã aceea preot. Nu a trecut însã prea multã vreme ºi acest fericit Nicolae a fost condamnat la surghiun împreunã cu sfântul Teodor, igumenul Mãnãstirii Studiþilor. În urmã au fost chemaþi din surghiun amândoi, ºi au fost bãtuþi cu vine de bou, din porunca împãratului Leon Armeanul, luptãtorul împotriva sfintelor icoane, deoarece se închinau sfintelor icoane; dupã aceea au fost aruncaþi în temniþã. Apoi fiind din nou întrebaþi ºi mãrturisind cu aceeaºi hotãrâre închinarea la sfintele icoane, iarãºi au fost bãtuþi, puºi în lanþuri ºi aruncaþi în temniþã. Rãmânând acolo trei ani, luptându-se cu foamea ºi cu setea ºi cu goliciunea, de acolo au fost trimiºi la Smirna, unde iarãºi au fost bãtuþi ºi aruncaþi în temniþã, unde li s-au pus picioarele în butuci. Dupã trecere de douãzeci de luni de la aceasta, a murit Leon Armeanul ºi atunci fericiþii fiind sloboziþi din temniþã, s-au dus la Calcedon ºi acolo întâlnindu-se cu fericitul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, au petrecut împreunã cu el. Dar când dupã Leon Armeanul a venit la împãrãþie Mihail Travlul, luptãtor împotriva sfintelor icoane, atunci sfinþii au fost din nou izgoniþi la Prusa ºi de acolo la Acrita, ce se aflã lângã Calcedon, unde mult pãtimitorul Teodor s-a mutat cãtre Domnul. Iar dupã ce a murit Mihail Travlul ºi a ajuns la împãrãþie Teofil, fiul sãu, iarãºi s-a pornit prigoanî asupra dreptcredincioºilor închinãtori la sfintele icoane. Dupã ce s-a stins din viaþã ºi Teofil, a ajuns la împãrãþie drept credincioasa împãrãteasã Teodora, împreunã cu fiul Mihail. ªi atunci s-a fãcut pace statornicã între dreptcredincioºi. Mai târziu, ajungând împãrat Vasile Macedon, acesta, cu multe îndemnuri, a înduplecat pe cuviosul ºi mult pãtimitorul Nicolae ºi l-a aºezat igumen la Mãnãstirea Studiþilor. Deci într-acest fel ºi cu atâtea lupte petrecându-ºi viaþa timp de ºaptezeci ºi cinci de ani, acest sfinþit pãrinte, ºi de multe rele pãtimiri fiind chinuit, s-a odihnit în pace.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului sfinþitului mucenic Avramie, episcopul Arvilului din Persia.

În anul al cincilea al prigoanei ce s-a fãcut în Persia împotriva credincioºilor, a fost prins de mai marele magilor, ºi sfântul Avramie, care era episcopul uneia din cetãþile Persiei, numitã Arvil, ºi a fost silit sã se lepede de Hristos ºi sã se închine soarelui. Dar fericitul Avramie, zicea mai marelui magilor: nenorocitule ºi ticãlosule, cum nu te temi a mã îndemna sã fac cele ce nu se cuvin? Este, oare, cu putinþã sã las pe Fãcãtorul soarelui ºi al tuturor fãpturilor ºi sã mã închin soarelui, care este fãcut de Dumnezeu? Aceste cuvinte au tulburat foarte pe tiran împotriva sfântului; ºi îndatã a poruncit sã fie bãtut cu toiege. ªi mai-marele magilor vãzând cã suferea vitejeºte ºi cã se ºi ruga pentru cei ce-l bãteau, zicând: "Doamne, nu le socoti lor pãcatul acesta, cã nu ºtiu ce fac", a poruncit sã i se taie capul cu sabia. ªi s-a sãvârºit sfântul Avramie, în satul ce se zice Telman, tãindu-i-se capul cu sabia.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Ioan cel din Irinopole, unul din sfinþii pãrinþi de la Sinodul din Niceea.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Teoctist.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului ºi fãcãtorul de minuni Iasim, care în pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului noului mucenic Iosif de la Halep, care a mãrturisit la anul 1686, când prin sabie s-a sãvârºit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro