Sinaxar 13 Februarie

În aceastã lunã, ziua a treisprezecea, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Martinian.

Preacuviosul Martinian a fost din Cezareea Palestinei ºi a început sihãstreascã trãire pe când era în vârstã de optsprezece ani, petrecând prin pustii ºi prin munþi. ªi plinind în sihãstrie douãzeci ºi cinci de ani, printre alte multe ispite a fost supus ºi la aceastã ispitã a celui viclean: o femeie desfrânatã, îmbrãcându-se în haine de om sãrac, a venit la muntele acela unde se gãsea sfântul; ºi dacã a înserat, a început a plânge, ca ºi cum adicã s-ar fi rãtãcit ºi s-ar fi temut sã nu o mãnânce fiarele, dacã ar rãmâne afarã. Deci se ruga de sfânt sã o primeascã înãuntru în chilie ºi sã nu o lase sã fie mâncatã de fiare. Iar el vãzând cã nu este cu putinþã a o lãsa afarã, a primit-o înãuntru, ºi el se duse în chilia cea mai ascunsã a lui. Iar dimineaþa, vãzând-o cuviosul schimbatã la înfãþiºare (cãci purta acum îmbrãcãminte femeiascã frumoasã, cu care se împodobise peste noapte), a întrebat-o cine este ºi pentru ce a venit acolo. Dar ea, fãrã de ruºine, a zis: pentru tine! ªi defãimând viaþa sihãstreascã, ºi adãugând cã toþi drepþii cei de sub Lege s-au bucurat de petrecerea laolaltã cu femeile, îl îndemna sã se apropie de ea. Cuviosul puþin câte puþin îndemnându-se ºi subjugat fiind, era gata sã cadã în pãcat; dar gândindu-se în ce chip ar putea rãmâne ascunsã fapta aceasta dacã ar sãvârºi-o, mai înainte de a cãdea în pãcat, a fost tras înapoi de la cãdere, prin dumnezeiescul har. ªi, aprinzând multe gãteje, a sãrit în mijlocul focului, dojenindu-se ºi zicându-ºi: de vei putea sã rabzi, Martiniane, focul gheenei, lãsându-te în voia poftei ruºinoase, supune-te femeii. ªi aºa arzându-se pe sine ºi smerind sãlbãticia trupului, pe femeia, care se înþelepþise vãzând acestea, a trimis-o la mãnãstire. Iar el, vindecându-se de rãnile focului ºi fiind dus cu barca de un corãbier, a ajuns la o stâncã din mare, care era depãrtatã de uscat cale de o zi, ºi a locuit zece ani acolo, fiind hrãnit de acel corãbier. ªi iarãºi a plecat ºi de acolo, pentru cã o fatã scãpatã pe o scândurã dintr-un naufragiu a ajuns pânã la stânca pe care se gãsea el. Cuviosul scoþând-o din mare, a plecat de acolo zicând cã nu poate sta laolaltã iarba uscatã cu focul. ªi sãrind în mare, cu ajutorul unor delfini, care l-au luat pe spate, a ajuns la uscat. De acolo a trecut prin mai multe cetãþi zicând: fugi Martiniane, ca nu cumva iarãºi sã te ajungã ispita (cãci aºa hotãrâse sã-ºi petreacã ºi cealaltã rãmãºitã a vieþii), a sosit la Atena. ªi aici a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului ºi de tot poporul. Iar despre cele douã femei, se zice cã: cea dintâi s-a dus la mãnãstire ºi trãind acolo în curãþie, s-a învrednicit de a face minuni; iar cea de a doua, a rãmas pe acea stâncã din mare pânã la sfârºitul vieþii, îmbrãcatã cu hainele bãrbãteºti, pe care i le-a dat corãbierul.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor apostoli ºi mucenici Achila ºi Priscila.

Sfântul Achila era cizmar de meserie, ºi auzind de sfântul apostol Pavel, s-a dus la el, împreunã cu soþia sa Priscila. ªi fiind botezaþi amândoi de dânsul, au rãmas pe lângã el slujindu-l ºi urmându-l prin toate oraºele ºi satele ºi împreunã primejduindu-se în toate ispitele. ªi atât i-a iubit pe ei marele apostol Pavel, pentru bunãtatea lor, ºi pentru credinþa cea întru Hristos, încât ºi pomeneºte de ei în epistolele sale. Deci astfel bineplãcând lui Hristos ºi apostolului, ºi multe minuni sãvârºind, mai în urmã au fost prinºi de necredincioºi ºi li s-au tãiat capetele. ªi aºa mutându-se din cele de pe pãmânt, locuiesc în ceruri.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei.

Acest sfânt a trãit pe vremea împãrãþiei lui Iraclie, ºi a fost arhiepiscop al Alexandriei, înainte de sfântul Ioan cel milostiv. El a fãcut multe minuni, printre care ºi pe aceasta: preacuviosul papã Leon, scriind pentru Sinodul din Calcedon Epistola ortodoxiei, iar cuviosul Evloghie citind-o, nu numai cã a lãudat-o ºi a primit-o, ci ºi tuturor a propovãduit-o. Dumnezeu vrând sã-i mângâie pe amândoi, a trimis înger în chipul arhidiaconului lui Leon, mulþumind sfântului Evloghie cã a primit arãtata epistolã. Iar Evloghie vorbea cu îngerul lui Dumnezeu, ca ºi cu un om, socotindu-l cã este diaconul papii. ªi dupã ce îngerul s-a fãcut nevãzut de la el, acesta mulþumind ºi mai mult lui Dumnezeu pentru minune, în mâinile Sale ºi-a dat sufletul.

Tot în aceastã zi, pomenirea a doi sfinþi: un tatã ºi un fiu, care, fiind rãstigniþi pe cruce, s-au sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Simeon, ctitorul Mãnãstirii Hilandar din Athos, care a trãit pe la anii 1190, ºi care în pace s-a sãvârºit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro