Sinaxar 15 Mai

În aceastã lunã, în ziua a cincisprezecea pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Pahomie cel Mare.

Acest sfânt era din Egiptul Tebaidei celei de jos, in vremea lui Constantin cel Mare, ºi avea pãrinþi închinãtori la idoli. Mergând o datã cu pãrinþii în capiºtea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capiºte zicând cãtre pãrinþii lui: Scoateþi de aici pe vrãjmaºul zeilor ºi-l alungaþi. Iar preacuviosul, bând din vinul jertfei, a vãrsat. ªi ajungând mai în vârstã, a intrat în rândul ostaºilor; ºi peste puþinã vreme lãsând slujba ostãºeascã, s-a suit la Tebaida de sus ºi a primit botezul lui Hristos ºi s-a fãcut monah. Dupã aceea s-a dus în pustiu, unde a fãcut o mânãstire într-un loc al Tavenisiei, în urma unui glas venit de sus, care îi arãta înlesnirea locului ºi mulþimea celor ce aveau sã se strângã acolo. Iar când în adevãr s-au adunat mulþi, a venit ºi Teodor sfinþitul, care i-a devenit ucenic ºi râvnitor vieþii ºi faptelor celor bune ºi în minuni a strãlucit cu dânsul. ªi la atâta înãlþime de cunoºtinþã dumnezeiascã se inãlþa cu nepãtimirea, încât vedea cu gândul ºi suirile fericitelor suflete, ºi vedea ºi pe cele de departe ºi cele de faþã, ºi proorocea despre cele ce aveau sã se întâmple. Iar mai înainte de a se sãvârºi din viaþa aceasta sfântul, numãrând mulþimea monahilor ce veniserã cãtre dânsul, s-au aflat o mie patru sute de bãrbaþi. Iar cei ce se duceau de la casele lor, nu mergeau pentru desfãtare ºi pentru trupeasca dulce pãtimire, întru care se bncurã cei mulþi, ci pentru înfrânarea poftelor ºi pentru trudele cele pustniceºti. De aceea minunându-se de obiceiurile sfântului urmau viata ºi petrecerea sa cea îngereascã. Deci sãvârºindu-se în Hristos, a fost îngropat în mânãstirea sa.

Tot in aceastã zi, pomenirea prea cuviosului pãrintelui nostru Ahile, episcopul Larisiei.

Acesta a trãit pe vremea împãratului Constantin cel Mare, ºi era nãscut ºi crescut din pãrinþi binecredincioºi, de la care învãþase religiozitatea ºi cinstirea de Dumnezeu, împreunã cu învãþãtura cea lumeascã, ºi cu filozofia cea mai înaltã. ªi împodobindu-se pe sine cu toate bunãtãþile cele dupã Dumnezeu, a fost ales arhiereu al Larisei, celei ce se aflã în a doua Tesalie, de cãtre toþi cei ce ce locuiau în Grecia. A mers la Sinodul cel mare din Niceea ºi ostenindu-se ºi luptându-se împreunã cu pãrinþii pânã în sfârºit ºi caterisind pe Arie ºi cei împreunã cu el ºi dându-i anatemei iarãºi s-a întors în Larisa, unde a surpat multe capiºti idoleºti, ºi a izgonit demoni din oameni, ºi alte multe minuni a fãcut; ºi ºi-a sfârºit viaþa cu pace, dupã ce a ridicat din temelie case de rugãciune, ºi le-a împodobit în tot felul.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Varvar, izvorâtorul de mir.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Eufrosin, începãtorul vieþii pustniceºti din Pskov.

Sf. Eufrosin din Pskov, cu numele lumesc Eleazar, s-a nãscut în anul 1386 în satul Videlebo, lângã Pskov, unde s-a nãscut ºi Sf. Nicander al Pskov-ului (prãznuit în 24 septembrie ). Pãrinþii sãi ºi-ar fi dorit ca fiul lor sã se cãsãtoreascã dar Eleazar s-a retras în secret la Mãnãstirea Snetogorsk (pe dealul Snyatni, Pskovul de azi) unde a fost tuns cãlugãr.

În jurul anului 1425, cãutând un loc unde sã se poatã dedica în voie rugãciunii intense, Sf. Eufrosin a luat binecuvântarea stareþului pentru a se retrage într-o chilie ascunsã pe râul Tolva, nu departe de Pskov. Fiind însã preocupat de soarta oamenilor ºi mântuirea lor, sfântul a fost nevoit sã abandoneze pustnicia ºi sã primeascã pe toþi cei ce aveau nevoie de un sfat ºi de un cuvânt de la un pãrinte înduhovnicit. Sf. Eufrosin îi binecuvânta pe cei care veneau sã trãiascã dupã rânduiala schitului, întocmitã chiar de el.

Rânduiala Sfântului Eufrosin se bazeazã pe un sfat generalizat despre "cum ar trebui sã trãiascã un cãlugãr", fãrã sã se facã referire la regulamentul strict al vieþii monahale sau la rânduiala sfintelor slujbe, cum se face, de exemplu, în Rânduiala Sf. Iosif din Volokolamsk;

În 1447 la dorinþa fraþilor, Sf. Eufrosin a construit o bisericã în cinstea celor Trei Sfinþi Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigore Teologul ºi Ioan Hrisostom, care l-au cercetat pe sfânt, dar ºi în cinstea Sf. Onufrie cel Mare (prãznuit în 12 iunie). Mai târziu mãnãstirea a primit numele Spaso-Eleazarov. Din smerenie ºi din dragoste pentru o viaþã retrasã, sfântul
n-a primit sã fie egumen al mãnãstirii, numindu-l în loc pe discipolul sãu Ignatie pentru acea funcþie. Apoi s-a retras sã trãiascã într-o pãdure lângã un lac.

Sf. Eufrosin a murit la 95 de ani în 15 mai 1481. Din ordinul Arhiepiscopului Ghenadie al Novgorod-ului, la mormântul sfântului au aºezat o icoanã pictatã de discipolul sãu Ignatie, pe când sfântul era încã în viaþã. De asemenea, s-a mai pus la mormântul sfântului ºi testamentul scris de acesta pentru fraþii cãlugãri pe o bugatã de pergament, ºtampilatã cu sigiliul de plumb al Arhiepiscopului Teofil al Novgorod-ului, acest testament fiind printre puþinele documente de acest fel scrise de mâna unui sfânt care s-au pãstrat.

Sf. Eufrosin, începãtorul vieþii pustniceºti din Pskov, a îndrumat mulþi discipoli renumiþi care, la rândul lor, au ridicat ºi ei mãnãstiri, plantând mai departe sãmânþa vieþii monahale in jurul Pskov-ului. Printre aceºtia se aflau ºi cãlugãrii schitului Sava din Krypetsk (prãznuit în 28 august), Sf. Dositei din Verkhneostrov (prãznuit în 8 octombrie), Sf. Onufrie din Malsk (prãznuit în 12 iunie), Sf. Ioachim din Opochsk (prãznuit în 9 septembrie), Sf. Ilarion din Gdovsk (prãznuit în 21 octombrie), Sf. Chariton din Kudinsk, fondator ºi egumen al Mãnãstirii de la Lacul Kudina de lîngã Toroptsa, precum ºi cuvioºii pãrinþi din Pskov - Ignatie, Haralamb ºi Pamfilie, înmormântaþi la Mãnãstirea Spaso-Eleazar.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Serapion de la Manastirea Spaso-Eleazar, la Pskov.

Sfântul Serapion a fost însotitorul de asceza si viata calugareasca al sfântului Eufrosin, si de aceea el este praznuit uneori împreuna cu cuviosul Eufrosin.

Viata lui se gaseste scrisa la 8 septembrie, ziua trecerii lui la Domnul.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro