| Floriile, celebrate duminicã de ortodocºi ºi greco-catolici |  |
 Credincioºii ortodocºi sãrbãtoresc duminicã Floriile, zi care aminteºte de intrarea triumfalã a lui Iisus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulþimi de oameni cu ramuri de finic.
Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile) este sãrbãtoritã în duminica dinaintea Învierii Domnului. Intrarea lui Iisus în Ierusalim este singurul moment din viaþa Sa pãmânteascã în care a acceptat sã fie aclamat ca Împãrat. De data aceasta, îºi pregãteºte singur intrarea, conform profeþiilor din Vechiul Testament, ca sã fie recunoscut dupã Lege cã este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpinã pe Iisus cu ramuri de finic ºi de mãslin, strigând: "Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului". Prin aceste cuvinte, oamenii simþeau cã însuºi Dumnezeu a venit în lume, pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împãrat în Ierusalim, Iisus anticipeazã biruinþa Sa apropiatã asupra morþii, ca ºi biruinþa întregii omenirii pe care o purta în Sine.
Primele menþiuni despre aceastã sãrbãtoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, cãruia i se atribuie douã predici la aceastã sãrbãtoare, ºi pelerina apuseanã Egeria, care, în însemnãrile ei de cãlãtorie, descrie modul în care se celebra aceastã duminicã în Ierusalim, spre sfârºitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii pãrinþi ai Bisericii, între care se aflã Sfântul Ioan Gurã de Aur, Sfântul Ambrozie ºi Sfântul Chiril al Alexandriei, existã predici celebre þinute în cinstea ei.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul sãptãmânii Paºtilor, mai era numitã Duminica aspiranþilor sau a candidaþilor la botez, pentru cã în aceastã zi catehumenii (cei care urmau sã se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere sã fie admiºi la botez iar acesta le dãdea sã înveþe Simbolul credinþei (Crezul). Se mai numea ºi duminica graþierilor, pentru cã, în cinstea ei, împãraþii acordau graþieri.
De Florii, oamenii merg la bisericã pentru a sfinþi crenguþe de salcie pe care le pun la geamuri, la uºi sau la porþi. În unele pãrþi ale þãrii, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinþa spune cã acest ritual îi apãrã de boli ºi îi face mai robuºti. De asemenea, apãrã casa de rele ºi o protejeazã de evenimente neplãcute.
Ramurile de salcie care se împart în bisericã în ziua de Florii simbolizeazã ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulþimile în Ierusalim pe Iisus.
Începând cu seara de duminicã, în biserici începe sãvârºirea slujbelor numite denii. Acestea evocã toate momentele importante petrecute în viaþa Mântuitorului între ziua Intrãrii triumfale în Ierusalim ºi pânã la Învierea Sa din morþi. Rememorarea acestor momente triste sunt un prilej de conºtientizare a stãrii noastre de pãcat din care putem ieºi doar cu ajutorul lui Dumnezeu, Cel care s-a rãstignit ºi a înviat pentru noi.
Cu ziua de Florii începe ultima sãptãmânã a Postului Paºtilor, numitã Sãptãmâna Patimilor, în care creºtinii se pregãtesc sã întâmpine marea sãrbãtoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Douã dintre aceste denii au o semnificaþie aparte ºi o structurã specialã. Astfel, denia din Joia Patimilor, cunoscutã ºi sub numele de Denia celor 12 Evanghelii, recapituleazã ºi actualizeazã în conºtiinþa credincioºilor istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Tainã ºi continuând cu prinderea Mântuitorului în grãdina Ghetsimani, aducerea Lui la arhiereii Ana ºi Caiafa, condamnarea de cãtre Sinedriu, judecarea de cãtre Pilat, batjocorirea, rãstignirea ºi moartea, încheind cu punerea în mormânt.
Denia de vineri searã cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, care evocã deopotrivã durerea nespusã la vederea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, precum ºi nãdejdea în biruinþa Învierii ce se întrezãreºte. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizeazã înmormântarea Domnului. AGERPRES
|
