Cum se vede țara din Horodiștea, unde se atârnă harta în cui? Tescovină și politică la Polul Nord al României

Horodiștenii, câți au mai rămas, sunt oameni care se uită de sus, la propriu, către noi. Viața la țară, acolo unde nimeni nu și-a propus să ajungă, în nordul extrem al țării, are o logică. Ei sunt sus și noi cam mici.

Satul Horodiștea, aparținător de comuna Păltiniș, din județul Botoșani, este cea mai nordică localitate din țară. Coordonatele sale sunt: latitudine 48°14′9″ Nord și longitudine 26°43′59″ Est. „Bucureștiul se vede tare mic de aici, de la noi”, te fixează Constantin Negru, asistentul medical de la dispensarul din Horodiștea. Doar 900 de oameni mai populează cele 700 de gospodării ale așezării. Structura etnică e 100% românească. Politica îi lasă rece, habar n-au de gazele de șist, Roșia Montană e un punct pe hartă, iar la televizor se uită la Suleyman Magnificul.

Majoritatea sunt bătrâni, că tineretul a plecat la oraș sau în străinătate. Natalitatea a scăzut de șase ori în zece ani. Oamenii trăiesc de pe urma porumbului, flori-soarelui și a soiei. „Au dat samagonul pe țuică și tescovină, că nu mai are cine să scoată sfecla din pământ!”, se îmbufnează viceprimarul Gheorghe Olariu, fostul poștaș din sat, ajuns acum la al treilea mandat la primărie. „O cinzeacă nu doriți? Ceva bun, de casă..., o țuiculiță de prună!”, te îmbie vicele. Când vede că te uiți la ceas, scoate trei păhăruțe: „Hai că iau și eu cu dumneavoastră!”. E ora nouă fără zece dimineața.

”Io văd Capitala în hopuri”

Principala problemă a vicelui Olariu e apa: „Jumătate din sat are o sută de fântâni și cealaltă niciuna! Vara, câte trei săptămâni, n-am o lingură de apă să dau la oameni...”, te pune la curent edilul. De București ce spune? „Io văd Capitala în hopuri, inconsecvent, în vorbe și fapte. Ne aburesc... Ponta mi se pare slăbuț, iar Crin ar vrea da’ nu prea poate”, e dezamăgit viceprimarul liberal din satul care i-a dat poserității pe judoka Alina Dumitru și pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, singurul sfânt român cu rude în viață.

Sunt case frumoase în Horodiștea. La urma urmei e localitate de frontieră, pe granița UE cu Moldova și Ucraina. „Cu țigările se mai aude, îi mai prinde, da’ nu horodișteni sau păltinișeni. Fac dorohoienii și darabanenii!”, își apără vicele electoratul. Lângă primărie, pe o sârmă de rufe, atârnă la uscat tricourile echipei de fotbal sătești. Păltinișul tocmai a bătut cu 1-0 în deplasare la Dersca!

Politică de tescovină

„Nu se zărește Bucureștiul de aci! Promite mult și nu face nimic. Au zis că măresc pensiile, da’ 3,7% n-ajunge la o pensie mică. Nici Ponta, nici Antonescu nu-s serioși... și Băsescu e pe ultima sută! Trebe promovat tineretul!”, e înțelept Ioan Gușu, de 68 de ani, fost șofer care a ajuns chiar și la București. A fost ultima oară în concediu acum 14 ani și este de acord cu gazele de șist și cu proiectul Roșia Montană: „Să fie locuri de muncă, da’ fără poluare”.

Bătrânul tocmai a dat jos, din căruța trasă de iapa Păpușa, de zece ani, niște butoaie cu 200 de kilograme de borhot de struguri. „Ies cam 30-35 de kile de tescovină, la 50 de grade!”, aproximează din ochi Eugen Olaru, fratele vicelui și țuicarul satului, sprijinit pe cazanul de țuică. „Mi-ar place să stau la București, da’ să fac bani aici!”, analizează țuicarul o ipoteză practic imposibilă.

„A mai murit cineva prin sat?”

Pe drumul de pământ către cel mai nordic cot al Prutului, înspre borna SF 926 unde, peste râu, se află satele Criva din Moldova și mai încolo, Mămăliga, din Ucraina, se află căsuța Mariei Adascălului, de 84 de ani, cea mai nordică locuitoare din România. Băbuța mai are trei dinți pe gingia de sus, e cocârjată de muncă, aproape paralel cu pământul, dar tocmai a terminat de spălat și deretecat prin bătătura unde stăpâni sunt cățelul Grivei și cățelușa Gălbenuța.

„Am lucrat la colectivă și am 350 de lei pensie, da’ mă descurc!”, e bucuroasă de oaspeți bătrânica. Are curent electric doar de câțiva ani, dar televizorul adus de fiicăs,a și ea pensionară, e doar o mobilă. Știe cine e președintele României? „M-ați luat repede și m-am zăpăcit de cap!’, se îmbujorează tanti Maria. Se gândește un pic și spune ușor îndoită: „Cre’ că Băsescu! E frumos și are două fete…”. La prânz a mâncat mămăligă cu brânză și smântână. „Deseară, am ciorbă de fasole cu pătrunjel. Așa, ca la țară...”. La plecare, curioasă, îl chestionează pe viceprimar: „A mai murit cineva prin sat?”.

Vocea crâșmei

La magazinul mixt din sat, botezat „La moară“, se dă băutură la pahar. Ilie Amalance, fost sudor, de 69 de ani, Gheorghe Socianu, cu un an mai mic, ex-mecanic agricol, Casian Liviu Lepter, de 62 de ani, sudor pensionar și Dumitru Hrișcă, ex-agricultor, de 86 de ani, au pus de-o “Poiană a lui Iocan”. Beau un lichid, la un leu suta de mililitri, dintr-un pet pe care scrie „Votcă”. La televizor află ce-i prin țară și la crâșmă ce-i prin sat. Casian domină dezbaterea: „Dintre toți politicienii, Ponta vrea ceva, da’ n-are putere, iar Băsescu pleacă la pensie! Mi-e îmi place de ginerele lu’ Regele Mihai! Ăla, Duda! Mai avem oleacă de tras, că se scumpește benzina și urmează crăpelnița și țigara. Tre’ să vină unu’ capabil!”. Moș Hrișcă schimbă subiectul: „Alea cu gazele de șist și aurul sună bine. Că mai mănâncă omu’ o pâine”.

Bătrânul a rămas singur de când i-au murit și femeia și băiatul și a rămas singur pe lume cu pensia lui de 490 de lei: „Noroc cu mine că n-am nicio boală! La bătrânețe, m-a lăsat Dumnezeu liniștit”. Toți patru au, însă o părere comună: „Dacă ajungeți la Crin Antonescu spuneți-i, de la noi, să-și vadă de treabă, că nu e rându’ lui!”. Floarea Râșca, cârciumăreasa, vorbăreață dintr-un anumit motiv, îi acompaniază: „Politicienii în loc să mă îmbrace, m-au dezbrăcat, de mi se vede chelea!”. Vicele Olariu, e îngăduior: „E gustată de dimineață!”.

În maximum zece ani școala se va desființa

Vica Chieptroșu e una dintre cele două învățătoare ale școlii sătești. Are 39 de ani și de șase le predă picilor din Horodiștea. „N-aș da locu’ ăsta pe București! În tinerețe voiam la oraș, da’ acu’ n-aș pleca! Am copii cuminți și părinți înțelegători. Necazul e că avem calculatoare, da’ n-avem internet. Și, încă ceva, am doar 44 de copii la I-IV și 12 la grădiniță. Dar nu prea mai sunt nașteri, așa că, în cinci-șase ani, școala se va desființa!”, e sumbră doamna Vica. Acum, dacă sunt zece nașteri pe an, în Horodiștea. Viceprimarul confirmă: “În anii ’70 erau minim 60!”. Asistentul medical Constantin Negru completează: „Anul ăsta am avut 11 nașteri... Acu’ zece ani, erau minim 50!”. Culmea, deși aflați într-u județ cu „alcoolemie” ridicată, bolile cele mai fecvente sunt cele banale: reumatismul, afecțiunile cardio-vasculare și cele respiratorii. Bolile bătrâneții ale unei populații îmbătrânite. „Alcoolul nu mai e o problemă. Cei care beau au cam dispărut!”, râde asistentul care se definește ca „moș“, nu ca moașă a comunei.

Și, mai este ceva. Horodiștea este cea mai apropiată așezare românească de Cernobâl. Radiațiile au făcut prăpăd, dar nu există statistici. Azi nu mai sunt probleme: „Acum zece ani, a fost un apogeu al cancerului. Acum nu mai e, că a scăzut populația!”.

Urmașa din Horodiștea a Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Georgeta Bajureanu, o băbuță de 88 de ani, este una dintre cele cinci rude în viață ale Sf. Ioan Iacob Hozevitul, un horodiștean decedat în 1960 și sanctificat 20 de ani ma târziu, de prelații ortodocși pe stil vechi. Astăzi, căsuța unde cei doi verișori primari au copilărit este declarată „Casă Memorială”. Bătrâna stă singură într-o gospodărie de care își vede singură. „Sfântu’ e cu unșpe ani mai mare ca mine. El a rămas singur cu bunica, că taică-său a murit în război și maică-sa la puțin după năștere. Apoi, l-au luat alte rude...”, povestește bătrânica în timp ce veghează la o găină căzută cloșcă după ce, nu se știe cum, și-a sucit un picioruș. „Mă simt foarte fericită! Trebuie să fim demni la credință, să nu ne certăm și să fim buni la suflet!”, predică femeia. Este ruptă de lume și timpuri: „La televizor mă uit la vreme... Politica nu-i de mine, că-s bătrână”. Mai are un pic de spălat și o să mănânce de prânz: „Un pireuț de cartofi și un oușor...”.

Sursă articol : http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-se-vede-tara-din-horodistea-unde-se-atarna-harta-in-cui-tescovina-si-politica-la-pol-1074627.html