Un mãrþiºor, cu drag, pentru toþi botoºãnenii ! Sã aveþi o primãvarã frumoasa !

Mituri ale Mãrþiºorului

Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pãmânt în chip de fatã preafrumoasã. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci pãsãrile au încetat sã cânte, copiii au uitat de joacã și veselie, și lumea întreagã a cãzut în mâhnire. Vãzând ce se întâmplã fãrã Soare, un tânãr curajos a pornit spre palatul zmeului sã elibereze preafrumoasa fatã. A cãutat palatul un an încheiat, iar când l-a gãsit, a chemat zmeul la luptã dreaptã. Tânãrul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarãși a luminat întregul pãmânt. A venit primãvara, oamenii și-au recãpãtat veselia, dar tânãrul luptãtor zãcea în palatul zmeului dupã luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zãpadã, pânã când l-a lãsat pe tânãr fãrã suflare. În locurile în care zãpada s-a topit, au rãsãrit ghiocei — vestitori ai primãverii. Se zice cã de atunci lumea cinstește memoria tânãrului curajos legând cu o ațã douã flori: una albã, alta roșie. Culoarea roșie simbolizeazã dragostea cãtre frumos și amintește de curajul tânãrului, iar cea albã este a ghiocelului, prima floare a primãverii.^[2]

Lupta Primãverii cu Iarna

Conform unui mit care circulã în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primãvarã a ieșit la marginea pãdurii și a observat cum, într-o poianã, într-o tufã de porumbari, de sub zãpadã rãsare un ghiocel. Ea a hotãrât sã-l ajute și a început a da la o parte zãpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, vãzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul sã distrugã floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primãvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rãnit la un deget din cauza mãrãcinilor. Din deget s-a prelins o picãturã de sânge fierbinte care, cãzând peste floare, a fãcut-o sã reînvie. În acest fel, Primãvara a învins Iarna, iar culorile mãrțișorului simbolizeazã sângele ei roșu pe zãpada albã.^[3]

Istoric

Originile sãrbãtorii mãrțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât Români cât și la Bulgari (sub numele de Martenița) este consideratã ca fiind datoratã substratului comun Daco-Tracic, anterior romanizãrii la primii și slavizãrii la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini, care, la Bulgari, sunt legate de întemeierea primului lor hanat la Dunãre, în anul 681. Se mai considerã deasemenea cã sãrbãtoarea mãrțișorului a apãrut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sãrbãtorit în prima zi a primãverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul rãzboiului, ci și al fertilitãții și vegetației. Aceastã dualitate este remarcatã în culorile mãrțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — rãzboi. Anul Nou a fost sãrbãtorit pe 1 martie pânã la începutul secolului al XVIII-lea^[4].

Cercetãri arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la ivealã amulete asemãnãtoare cu mãrțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mãrțișorul a fost atestat pentru prima oarã într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune cã în Moldova și Bucovina mãrțișorul era compus dintr-o monedã de aur sau de argint, prinsã cu ațã albã-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului^[5]. Fetele adolescente purtau și ele mãrțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi sã îl prindã în pãr și sã-l pãstreze pânã la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mãrțișorul și-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dãdeau pe caș^[6]. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

În prezent

În prezent, mãrțișorul este purtat întreaga lunã martie, dupã care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede cã aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice cã dacã cineva își pune o dorințã în timp ce atârnã mãrțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mãrțișoare.

În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mãrțișor”, care începe pe data de 1 martie și dureazã pânã la 10 martie.^[3] În acest an, festivalul se aflã la ediția a 45-a.

În unele județe ale României, mãrțișorul este purtat doar primele douã sãptãmâni. În localitãțile transilvãnene mãrțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se considerã cã astfel se pot speria duhurile rele. În județul Bihor de crede cã dacã oamenii se spalã cu apa de ploaie cãzutã pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sãnãtoși. În Banat fetele se spalã cu zãpadã pentru ca sã fie iubite. În Dobrogea mãrțișoarele sunt purtate pânã la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea sã fie mare și înaripatã.În zona Moldovei pe 1 martie se oferã mãrțișoare bãieților de cãtre fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mãrțișoare de 8 martie (o micã diferențã fațã de restul țãrii).

Sãrbãtoarea mãrțișorului se poate întâlni în zona Balcanilor la Aromâni și Megleno-Români, precum și la Bulgari care o numesc Martenița (Мартеница), și deasemenea în Macedonia și Albania.

Sursa : http://ro.wikipedia.org