| Muzeul Sfantul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt din Crainiceni, com. Paltinis - la aprox. 15 km de Radauti Prut (drumul spre Dorohoi) |  |
În toamna anului 1936 Cuviosul Ioan va pleca spre Tara Sfântã, împreunã cu doi monahi, Claudie Derebreanu si Damaschin Ignat, costul cãlãtoriei fiind suportat de Cuviosul Ioan, din mostenirea rãmasã de la pãrinti. Dupã ce a vizitat cele mai importante localitãti biblice, Cuviosul Ioan se va retrage într-o pesterã din pustia Iordanului, unde va sihãstri timp de doi ani. Dupã aceastã perioadã de timp, Cuviosul se va închinovia în mãnãstirea Sf. Sava, unde mai vietuiau 5 cãlugãri români, printre care ierom. Ignatie Rãdulescu, ierod. Veniamin Trifan si monahul Stefan. Prezenta românilor în aceste locuri nu însemna altceva decât continuarea unei îndelungate traditii, fiind cunoscute relatiile strãvechi ale poporului român cu Tara Sfântã, încã din sec. XVI-XVII. Aici, Cuviosul Ioan se va nevoi timp de 8 ani, întrecând pe multi în ostenelile cãlugãresti, cu aspra sa vietuire. Va îndeplini ascultãrile de paraclisier, bibliotecar, ajutor de econom, apoi cea de infirmier. Între anii 1939-1940, Cuviosul Ioan va petrece în pustiul Qumran, într-o pesterã din apropierea Mãrii Moarte, împreunã cu alt cãlugãr român. Aici îl va întâlni pe monahul Ioanichie Pârâialã, care i-a fost ucenic credincios pânã la sfârsitul vietii sale. Din cauza rãzboiului, între 1940-1941, Cuviosul Ioan va pãtimi într-un lagãr de pe Muntele Mãslinilor, dupã care se va reîntoarce la mãnãstirea Sf. Sava. Va fi hirotonit diacon în 1974, în biserica Sfântului Mormânt, de cãtre arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei, dupã care, tot aici, va fi hirotonit si preot. Vreme de 6 ani (1947-1952), Cuviosul Ieroschimonah Ioan Iacob va pãstori schitul românesc „Sf. Ioan Botezãtorul„ de la Iordan, cu multã evlavie si pricepere gospodãreascã. Aici va construi mai multe chilii lângã bisericã, atât pentru monahi, cât si pentru pelerini, dar va sãvârsi si sfintele slujbe în limba românã, transformând astfel schitul într-o oazã româneascã. În anul 1952, împreunã cu ucenicul sãu, Ioanichie, se va retrage în pustiul Hozeva, la mãnãstirea Sfântul Gheorhge Hozevitul, iar din anul urmãtor, vor vietui într-o pesterã din apropiere, numitã Chilia Sfânta Ana, unde vor rãmâne pânã la sfârsitul vietii Cuviosului Ioan. Astfel vietuind, în data de 5 august 1960, în vârstã de 47 de ani, Cuviosul Ioan îsi va încredinta sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în pestera în care a vietuit în ultima parte a vietii sale, de cãtre egumenul mãnãstirii Sf. Gheorghe Hozevitul. Aici trupul Cuviosului se va odihni timp de 20 de ani, dupã care la cererea obstii mãnãstirii Sf. Gheorghe Hozevitul, patriarhul Benedict al Ierusalimului a îngãduit strãmutarea moastelor Cuviosului Ioan în biserica mãnãstirii, alãturi de moastele Sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândurile sfintilor, în anul 1992, sub numele de Sfântul Ioan cel Nou de la Neamt (Hozevitul), având ca zi de prãznuire data trecerii sale la cele vesnice, 5 august. |
