Cultivarea nucului

Comparativ cu celelalte specii pomicole principale (mãr, pãr, piersic), la care cultura superintensivã practicatã (în þara noastrã) începând din anul 1971, acþiunea de modernizare la nuc este mult întârziatã. Deocamdatã sunt puþine plantaþii de nuc, în judeþele: Gorj, Dolj, Mureº, Iaºi, Satu Mare, Constanþa (la Ostrov), Hunedoara, dar o parte din acestea au fost înfiinþate cu pomi din sãmânþã sau cu aºa-ziºii “nuci selecþionaþi” obþinuþi tot pe cale generativã.

Altoirea nucului, însuºitã ºi practicatã cu rezultate promiþãtoare de câþiva specialiºti n-a fost continuatã cu urmãrirea comportãrii materialului sãditor obþinut, dupã plantarea în livezi, ºi, ca atare, sunt foarte puþine date de interes real pentru producþie.

Existã plantaþii de nuc altoit la Ostrov, la Serele de la Iºalniþa (jud. Dolj), în câteva localitãþi din judeþul Gorj, pe nisipurile din sudul Olteniei ºi, probabil, în alte locuri.

Pepinierele care înmulþesc nucul au un rol decisiv, diriguitor, în modernizarea culturii acestei specii. Ele trebuie sã treacã, fãrã întârziere, la altoirea nucului pe nuc negru (J. Nigra), care este singurul portaltoi pentru cultura intensivã. De asemenea, pepinierele trebuie sã introducã, sã înmulþeascã ºi sã difuzeze, în termen cât mai scurt, soiurile de nuc americane, cu vigoare moderatã ºi slabã, care fructificã ºi pe lãstari laterali.

Pomicultura modernã trebuie sã fie dinamicã, intensivã ºi durabilã.

Dinamismul presupune modernizarea la timp a sortimentului ºi a tehnologiilor, promovarea unor noi sisteme de plantaþii, ecologizarea principalelor verigi agrotehnice etc.

Numãrul soiurilor din sortimentul de nuc nu trebuie sã fie prea mare. Francezii, într-un centru, cultivã 2 – 3 soiuri.

În þara noastrã, este rãspândit ºi propus un sortiment de 20 de soiuri de nuc (Vasilescu V. ºi Stanciu Gh., 1997), însã într-un anume centru pomicol se cultivã numai câteva dintre acestea (cele provenite din centrul pomicol respectiv).

Astfel:

- în centrul Sibiºel, jud. Hunedoara, vor fi promovate, în continuare, soiurile înmulþite la S.C.P.P. Geoagiu, ºi anume: Sibiºel precoce, Geoagiu 65, Germisara, Orãºtie ºi Sarmis;
- sortimentul centrului pomicol Piteºti va fi alcãtuit din soiurile: Jupâneºti, Bratia, Argeºan, Muscelean, Roxana ºi Mihaela, care se înmulþesc în pepiniera I.C.P.P. Iaºi;
- în judeþul Gorj sunt admise ºa înmulþire soiurile Novaci, Suºiþa, Victoria ºi Peºtiºani. Recent s-a trecut la înmulþirea nucului prin altorire ºi la S.C.P.P. Vâlcea. La alcãtuirea sortimentului de nuc trebuie sã se aibã în vedere comportarea soiurilor în procesul polenizãrii (dicogamia).

La nuc, sortimentul este mai puþin dinamic decât la alte specii pomicole, datoritã duratei foarte mari a plantaþiilor (50 – 60 de ani la nucii altoiþi pe J. regia). ªi raportul dintre pomii tineri ºi pe rod este diferit, fiind în favoarea celor maturi. Totuºi, frecvenþa plantaþiilor tinere de nuc denotã o preocupare pentru dezvoltarea ºi modernizarea culturii nucului.

Obiective prioritare în cultura nucului

Înfiinþarea de livezi specializate (de diferite mãrimi), în asociaþii pomicole, a cãror producþie de fructe sã fie valorificatã în principal la export. În perioada interbelicã (1920 – 1940), þara noastrã a exportat cantitãþi apreciabile de nuci în coajã ºi miez de nucã;

Promovarea, în continuare, a culturii asociate de nuc cu specii pomicole de vigoare slabã ºi foarte precoce (piersic, gutui, pãr pitic). La pãr vor fi asiguraþi polenizatori;

Stabilirea unor noi tipuri de plantaþii de nuc, ce pot fi folosite pe parcele mici, sub formã de “curele” (fâºi înguste de pânã la 7 – 8 m). Pe astfel de parcele, cele mai bune rezultate se obþin cu aliniamente de nuc formate dintr-un sigur rând de pomi, care nu cer o anumitã orientare faþã de punctele cardinale, iar pe versanþi pot fi plantate paralel cu linia de apantã (de jos în sus). Nucii din aliniamente cu un rând au coroana foarte bine luminatã, ceea ce constituie un mare avantaj pentru nuc, specie cu cerinþe foarte mari faþã de luminã;

Grãbirea intrãrii nucului în producþia economicã (pomii altoiþi pe J. regia, nucul comun), cultivarea de soiuri precoce ºi productive, cu fructificare ºi pe lãstari laterali, cu 3 –5 fructe în influorescenþã, cele care au fructele grupate câte 1 – 2 sunt slab productive;

Atât pe pieþele interne, cât ºi la export nucile se vând la preþuri avantajoase pentru producãtori. În anul 1996, la export, nucile au fost vândute cu 2 dolari americani pe un kg, iar miezul de nucã cu 4,50 dolari (Vasilescu V., 1997).

În anul 2000, pe pieþele din Bucureºti, miezul de nucã s-a vândut cu 75.000 – 80.000 lei kg, preþ care echivaleazã cu cel de pe pieþele vest – europene, pentru ca în august 2007 sã ajungã la 18 – 20 lei RON.

Faþã de cele menþionate (ºi de alte considerente) n-ar trebui sã mai existe reþineri la plantarea nucului.

Chiar producãtorii cu gospodãrii mici, dacã posedã numai 5 – 10 nuci în producþie, pot obþine disponibilitãþi pentru piaþã, iar dacã cultura nucului se organizeazã la nivel de sat sau de comunã (prin asocierea producãtorilor), se poate realiza ºi o concentrare a culturii nucului, îndeosebi în localitãþi de tradiþie.

Conjunctura economicã actualã este puþin favorabilã investiþiilor în pomiculturã. Întrucât nucul necesitã cheltuieli relativ mici cu înfiinþarea plantaþiilor (numãrul de pomi la ha fiind de cca. 80 în sistem semiintensiv ºi 200 în sistem intensiv), investiþia se poate realiza mai uºor, cu deosebire în cazul plantaþiilor mici.

Cultura nucului în þara noastrã are mari perspective, dacã se schimbã mentalitatea cultivatorilor.

Cultura nucului comun (Juglans regia) ocupã un rol important în economia producþiei de fructe din zona temperatã.
În ciuda faptului cã existã puþine studii privind piaþa producþiei de nuci, specialiºtii în marketing sunt unanimi în a aprecia cã, fie pe plan mondial, fie pe plan european, atât cererea de fructe cât ºi aceea de lemn de nuc sunt mai mari decât oferta. Din aceste motive, cultura acestei specii tinde sã iasã din “conul de umbrã” în care s-e situazã de multã vreme.
Deoarece, în România, cultura nucului este foarte importantã, fiind totodatã o parte integrantã din tradiþia naþionalã, în ultimul timp existã un real interes pentru modernizarea plantaþiilor de nuc ºi a tehnologiilor de culturã.

Cerinþele nucului faþã de factorii de mediu

Unul din factorii principali de care trebuie sã se þinã seama la înfiinþarea plantaþiilor de nuc este asigurarea cerinþelor speciei faþã de factorii climatici, prin amplasarea plantaþiilor în zone de maximã favorabilitate, cu temperatura medie anualã de 9 – 100 C, temperatura medie a lunii ianuarie -1 … -20 C ºi cu o frecvenþã cât mai redusã a brumelor ºi a îngeþurilor târzii de primãvarã.

Nucul creºte ºi rodeºte constant în arealele în care precipitaþiile medii anuale sunt cuprinse între 650 ºi 700 l /m2 din care 100 – 200 l /m2 în perioada creºterii lãstarilor ºi a fructelor.

În alte condiþii, un nivel al precipitaþiilor mai scãzute impune necesitatea compensãrii deficitului de apã prin irigare, în timp ce un nivel mai ridicat al precipitaþiilor conduce la necesitatea menþinerii sub control a bolilor cheie ale nucului, prin intermediul tratamentelor fitosanitare suplimentare.

De o importanþã deosebitã pentru tehnologia de culturã care trebuie aplicatã, precum ºi pentru nivelul ºi calitatea producþiei din plantaþiile moderne de nuci, este amplasarea acestora pe terenurile cele mai favorabile, uºoare, profunde, cu reacþie neutrã ºi cu apa freaticã la 2,5 – 3,0 m.

Cercetãrile întreprinse în þãri cu tradiþie în cultura nucului (SUA, Franþa, Italia), precum ºi cel întreprinse în þara noastrã au demonstrat cã pentru cultura nucului cele mai favorabile terenuri sunt cele de pe terasele râurilor ºi de pe vãile cursurilor de apã, cu soluri luto-nisipoase sau nisipo – lutoase, terenurile cu soluri aluvionare formate recent, profunde, fertile.

Hãrþile pedologice ºi cartãrile agrochimice, atunci când existã, sunt cu atât mai utile cu cât permit cunoaºterea mult mai precisã a fertilitãþii solului ºi a factorilor restrictivi de naturã pedologicã.

Este absolut necesarã efectuarea unei analize fizico – chimice a solului pe care vor fi amplasate noile plantaþii de nuc (pentru adâncimi cuprinse între 0 ºi 25 cm) pentru a avea o imagine la zi asupra potenþialului de fertilitate al acestuia.

În concluzie, la înfiinþarea noilor plantaþii de nuci se vor alege amplasamentele cele mai favorabile, evitând:

• solurile puþin profunde, cu un conþinut ridicat în pietriº;
• solurile cu texturã foarte finã, care se taseazã uºor, favorizând bãltirea;
• solurile care nu au un drenaj perfect asigurat, cu umiditate excesivã ºi aerare insuficientã;
• solurile cu exces de calcar, care favorizeazã apariþia clorozei;
• solurile cu pericol de infestare cu boli ºi dãunãtori, prezente mai ales pe amplasamentele pe care au mai fost plantaþii de nuci sau plantaþii cu caracter forestier.

Din aceste motive, nu este recomandatã plantarea pomilor imediat dupã defriºarea unei plantaþii bãtrâne sau a oricãrei specii lemnoase, înfiinþarea unor plantaþii noi de nuci fiind posibilã doar respectând cu stricteþe regulile agrotehnice ºi necesitãþile agrobiologice ale acestei specii.

Autor: ing. Gheorghe Bora

 Articol preluat de pe http://www.recolta.eu/cultivarea-nucului/