Levãnþica - o plantã minune cu parfum delicat

În preajma unei culturi de levãnþicã ne învãluie un parfum delicat, de o deosebitã fineþe, care ne transmite o stare de liniºte, seninãtate ºi reverie, asemenea unui cadru natural paradisiac. Aceastã specie aromatã este consideratã o plantã-minune, care preia din naturã razele solare ale lunilor de varã ºi le transformã într-un ulei eteric cu parfum diafan, blând, ce ne inspirã bucuria de a trãi.

Originarã din þinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest ºi insulele Canare, lavanda creºtea spontan pe terenuri aride, calcaroase, pietroase ºi puternic însorite, urcând pânã la altitudini de 700-800 metri, uneori pânã la 1.800 metri pe coastele sudice ale Alpilor inferiori.
          Din vechi informaþii rezultã cã primele culturi de lavandã au fost realizate în Arabia, de unde au fost aduse plante în Europa de cãtre negustorii greci, cu 6.000 ani î. H..
          Denumirea ºtiinþificã de Lavandula a derivat de la cuvântul latin „lavo-lavare“ - a spãla, a curãþa, florile fiind utilizate de cãtre romani la parfumarea bãilor ºi la vindecarea rãnilor cãpãtate în timpul rãzboaielor. Majoritatea limbilor europene ºi non-europene denumesc aceastã plantã dupã sursa latinã: lavandã, lavandinã, lavandula, levanta, laventeli, levãnþicã, Lavendel etc.
          În Europa medievalã culturile s-au extins în câmp, sere ºi apartamente, mai mult în sudul Franþei, Spania ºi Italia, unde a fost creatã o formã hibridã, numitã Lavandula intermedia, obþinutã prin încruciºarea dintre Lavandula angustifolia ºi Lavandula latifolia.
          Pe la începutul anilor 1600 a fost introdusã în Anglia, unde a devenit foarte popularã, mai ales în timpul domniei reginei Elisabeta I ºi a Casei Stuart, fiind floarea preferatã a reginei Maria-Henrietta, soþia regelui Charles I. Din Anglia a fost rãspânditã pe toate continentele, mai întâi în America de Nord ºi apoi în Brazilia, Angentina, China, Japonia, India ºi Bulgaria. Producþia mondialã de ulei eteric a ajuns la 300-500 de tone anual din care 85-90% se produce în Franþa.
          În România, primele tufe de lavandã au fost aduse în jurul Capitalei de cãtre grãdinarii bulgari, dupã care s-au extins în culturile din sudul ºi vestul þãrii, astfel cã, în anul 1990, existau peste 3.000 de hectare cultivate. În ultimii 15 ani, defriºãrile necugetate au redus drastic suprafeþele cultivate cu lavandã, rãmânând aprox. 420 de hectare, majoritatea în judeþele din sudul þãrii.
          Levãnþica poate trãi pe acelaºi teren circa 20 de ani
          Fiind o plantã perenã, poate supravieþui pe acelaºi teren timp de peste 15-20 de ani, având o bunã rezistenþã la temperaturi scãzute ºi la secetã ºi puþin pretenþioasã la tipul de sol. Iarna suportã bine gerurile dacã este acoperitã cu zãpadã sau cu strat de paie, frunze uscate sau pãmânt nisipos, care îi asigurã rezistenþa la temperaturi de -300C. Primãvara porneºte mai greu în vegetaþie, abia dupã ce s-a atins temperatura de 10-140C. Vegeteazã bine în zone aride, bine însorite, pe terenuri de coastã ºi pe soluri bogate în calciu. Nu suportã excesul de umiditate sau terenurile inundate.
          Înmulþirea se face prin butaºi în luna septembrie, folosind un compost din turbã ºi nisip.
          Recoltarea florilor se face manual, la începutul înfloririi ºi la înflorirea intensã (lunile iunie-august), între orele 9-14 când existã conþinut maxim de substanþe active.
          Dupã transportul imediat în coºuri cãptuºite, se foloseºte fie la extragerea uleiului eteric prin distilare, fie se usucã într-o încãpere umbritã ºi bine aerisitã, în strat subþire. Artificial, se usucã la temperaturi sub 400C. Producþia de inflorescenþe proaspete este de 3.000 - 4.000 kg la hectar.
          Uleiul eteric are un miros specific deosebit de plãcut, fiind constituit dintr-un amestec de peste 40 de componente care nu au putut fi reproduse pe cale chimicã. Culturile de lavandã la altitudini mai mari produc o cantitate mai redusã de ulei, dar cu o calitate superioarã, datoratã conþinutului ridicat în acetat de linalil.

Utilizãri în terapeutica medicalã

În terapeutica medicalã, lavanda are multe utilizãri, atât uleiul volatil cât ºi florile uscate, prelucrate sub formã de infuzii, tincturi, uleiuri, inhalaþii, bãi generale ºi de picioare etc. Acestea sunt indicate în diferite afecþiuni maladive în funcþie de proprietãþile vindicative specifice: sedative, antispastice, tonic-nervoase, întãritoare ale nervilor, uºor hipnotice, antiseptice, antibacteriene, hipotensive, carminative, coleretice, diuretice, sudorifice, antifebrile, afrodisiace, antiinflamatoare, analgezice, cicatrizante, dezinfectante, vermifuge ºi puternic aromatizante.

Deºi planta a fost folositã din vremuri imemoriale, abia în al doilea deceniu din secolul XX au fost descoperite proprietãþile terapeutice ale uleiului eteric de cãtre chimistul francez Rene-Maurice Gattefosse, care s-a vindecat de o arsurã gravã la mânã, rana rãmânând fãrã cicatrice.

Tratamente fitoterapeutice pentru afecþiunile sistemului nervos

Cele mai frecvente utilizãri ale lavandei sunt orientate spre tratamente în stãri de iritabilitate nervoasã, spasme, epilepsie, migrene, vertij, ameþeli, surmenaj, neurastenie, isterie, dureri de cap, stres psihic, depresie psihicã, anxietate ºi stãri de melancolie. Tratamentul cu lavandã este considerat cel mai eficient remediu în combaterea insomniei cronicizate ºi a paraliziei limbii.

Se foloseºte sub formã de tincturã preparatã din 100 g flori în 500 ml alcool 600 ºi maceratã timp de 1-2 sãptãmâni, cu rol în tratarea stãrilor de tristeþe, angoase ºi insomnii; tinctura se dilueazã (1 linguriþã la 100 ml apã fiartã ºi rãcitã) ºi se iau 4-6 linguri pe zi sau se aplicã sub formã de comprese la tâmple contra migrenelor, mai ales la persoane cu tonus scãzut, sensibile, deprimate sau stresate.

În tratamentul agitaþiei nervoase ºi în stãrile de insomnie se recomandã o infuzie (1-2 linguriþe flori uscate la 250 ml apã clocotitã; se infuzeazã 5-10 minute) din care se beau zilnic 2-3 ceaiuri îndulcite cu miere.

În cazul tulburãrilor cronice de somn este binevenitã o baie înainte de culcare în care se toarnã o infuzie concentratã de lavandã (2 linguriþe la 250 ml apã) sau câteva picãturi de ulei eteric, asigurând un somn plãcut ºi revigorant. Tot în insomnie cronicã este indicatã introducerea unui sãculeþ din pânzã plin cu flori de lavandã sub pernã la culcare asigurând un somn liniºtit ºi odihnitor.

În amestec cu flori de sunãtoare se realizeazã un bun somnifer, care asigurã un somn lin ºi cu vise frumoase, iar în amestec cu talpa-gâºtei creazã un sentiment durabil de confort afectiv, contribuind la instalarea unor trãiri binefãcãtoare de tandreþe, altruism ºi optimism ponderat. Un amestec mai complex (lavandã, tei, sulfinã ºi captalan) este recomandat persoanelor cu nervi slabi, aflaþi în convalescenþã, la cei cu insomnii chinuitoare ºi cu stare de proastã dispoziþie dupã trezire. În fiecare zi se beau câte 2 cãni de ceai cald, preparat sub formã de infuzie, într-o curã de 3-4 sãptãmâni.

În urma unei tensiuni emoþionale este posibil sã aparã o încordare muscularã, însoþitã de durerea ºi rigiditatea gâtului ºi a umerilor. Se recomandã o baie caldã, în care se adaugã infuzie concentratã de lavandã cu efecte relaxante.

Recomandatã în afecþiunile cãilor respiratorii

Lavanda are rol stimulator, tonic ºi antispasmodic în combaterea bolilor pulmonare ºi a cãilor respiratorii, inferioare ºi superioare: astm bronºic, pneumonie, congestie pulmonarã, gripã, tuse (seacã, spasticã ºi convulsivã), guturai, laringitã, stãri febrile eruptive, hidropizie incipientã ºi antiseptic asupra secreþiilor pulmonare.

Se foloseºte infuzia de lavandã (1-2 flori uscate la 250 ml apã clocotitã) din care se consumã câte 3-4 ceºti pe zi, îndulcite cu miere de albine.

Tinctura de lavandã aplicatã sub formã de comprese, cu masaj uºor pe piept, precum ºi inhalaþii cu aburi de infuzie dau rezultate bune în bolile acute ale plãmânilor, cum ar fi pneumonia, pleurezia, congestia pulmonarã, angina ºi gripa.

Florile uscate ºi mãrunþite de lavandã intrã în compoziþia þigãrilor antiastmatice.

Comprese cu ulei de lavandã pentru reglarea funcþiei ficatului

În decursul multor generaþii, lavanda a dovedit eficienþã remarcabilã în tratarea unor boli digestive pe fond nervos, cu afecþiuni de ficat, icter, hepatitã cronicã, dischinezie biliarã (hipotonã ºi atonã), stimularea secreþiei bilei datoritã conþinutului în taninuri, indigestii ºi indispoziþii stomacale, colici abdominale, greþuri, diaree, balonãri ºi lipsa poftei de mâncare.

Se foloseºte infuzia (2-3 cãni pe zi), maceratul din vin roºu (20-30 g flori la 1 litru vin din care se beau câte 2 pãhãrele) ºi uleiul de lavandã (2-3 picãturi la copii ºi 5-10 picãturi la adulþi, luate pe zahãr de 2-3 ori pe zi, într-o curã de 5-6 zile pe lunã).

Compresele ºi masajele cu ulei de lavandã, diluat cu alcool, se pun pe zona ficatului pentru a regla funcþionarea normalã a acestuia ºi a vezicii biliare.

Uleiul volatil are calitatea de a normaliza funcþiile cardiace, moderând excitabilitatea unor receptori interni. Datoritã acþiunii sedative, reduce hipertensiunea arterialã, regleazã palpitaþiile ºi îndepãrteazã reacþiile cardiace pe substrat nervos (nevroze cardiace).

Infuzia concentratã (10%) are efecte diuretice ºi antiseptice ºi intervine în colicã renalã, infecþii renale, uremie, cistite ºi leucoree. Uleiul eteric (3 picãturi în 10 ml ulei vegetal) se foloseºte la masarea abdomenului inferior ºi în zona lombarã (de 2 ori pe zi) pentru tratarea durerilor menstruale.

Utilizãri externe:

- spãlãturi locale, badijonãri sau comprese îmbibate cu infuzie concentratã (1 lingurã flori la 200 ml apã clocotitã) au efecte în vindecarea unor rãni, plãgi, ulceraþii, infecþii, acnee, cuperozã ºi la spãlarea veziculelor produse de varicelã care dau senzaþia de mâncãrime, greu de suportat;

- tamponãri cu vatã, dimineaþa ºi seara, cu tincturã de lavandã în glicerinã, recomandatã pentru tratarea tenurilor uscate ºi sensibile;

- masaj cu ulei de lavandã (25 picãturi introduse în 50 ml ulei de floarea -soarelui), are rolul de a vindeca rãnile sângerânde, ulcere tonice, eczeme uscate, lovituri cu vânãtãi, contuzii dupã cãzãturi, înþepãturi de insecte (þânþari, albine, viespi, pãduchi, pureci) ºi a muºcãturilor de ºerpi ºi animale sãlbatice, regenerarea pielii, alinarea durerilor ºi prurit tegumentar. Contra înþepãturilor de insecte (þânþari, albine, viespi, pãduchi, pureci) ºi a muºcãturilor de ºerpi ºi animale sãlbatice, are efecte antiinflamatoare ºi cicatrizante. Masajul pe abdomen are efecte bune în colici stomacali, indigestii, vome, balonãri ºi diaree;

- comprese cu tincturã de lavandã (100 g flori macerate în 500 ml alcool 40%), au acþiune favorabilã în contuzii, luxaþii, umflãturi, vânãtãi, lovituri la tendoane, reumatism, gutã ºi nevralgii;

- frecþii cu oþet aromatic obþinut din flori de lavandã, petale de trandafir, mentã, salvie, cimbriºor ºi ienupãr care se macereazã timp de 7 zile într-un litru de oþet din vin pentru a trata rãceala, gripa ºi stãrile febrile;

- bãi generale aromatizate, preparate cu o infuzie din 50 g flori la 1 litru apã clocotitã; dupã infuzare 10 minute se toarnã în apa din cada de baie având acþiuni calmante, reconfortante ºi revigorante în nevroze astenice sau dupã obosealã fizicã ºi intelectualã, dureri musculare ºi articulare ºi stãri gripale. De asemenea, acþioneazã în combaterea debilitãþii la copii ºi în fortificarea corpului la persoane slãbite dupã operaþii chirurgicale sau dupã boli grave.

Bãile cu levãnþicã, bune pentru cicatrizarea rãnilor

Datoritã efectelor calmante, antiseptice ºi cicatrizante, bãile au acþiuni deosebite în vindecarea rãnilor, arsuri uºoare, cistite, leucoree ºi alte infecþii genitale. În locul infuziei din flori se poate folosi o emulsie concentratã cu ulei volatil de lavandã.

- Bãile de picioare cu tincturã de lavandã se fac pe durata de 30 minute, pentru stãrile de stres, insomnii ºi nevroze.

- Irigaþii vaginale în caz de leucoree cu infuzie concentratã (30 g flori la 1 litru apã clocotitã ºi infuzare 20 minute).

- Loþionãri dupã ras cu tincturã concentratã (lavandã ambratã).

- Apã de toaletã preparatã din 100 flori uscate la 1 litru alcool 60%; dacã se adaugã o lingurã de oþet alb poate fi folositã contra acneei.

- Clãtirea pãrului dupã spãlatul capului folosind un extract din 100 g flori uscate în 500 ml alcool 30%; dupã o macerare timp de 2 sãptãmâni se foloseºte la persoane cu alopecie, oprind cãderea pãrului.

- Florile proaspete sau uscate puse sub pãlãrie combat migrenele ºi insolaþiile.

- Sucul din frunze proaspete aplicat pe înþepãturile de insecte sau pe muºcãturile de viperã.

Aplicaþiile lavandei în alte domenii

- În industria parfumurilor este utilizat uleiul eteric de lavandã pentru a obþine compoziþii de tip fougere, cologne ºi lavandã englezeascã. De asemenea, intrã în formulele unor produse cosmetice cum ar fi apa de colonie (cu concentraþii de 2 - 5 - 10%), unguente, loþiuni ºi deodorante. Pentru odorizare intrã în compoziþia sãpunurilor de toaletã, a detergenþilor ºi în unele preparate medicamentoase care necesitã mascarea mirosurilor neplãcute.

- În alimentaþie, uleiul este folosit la aromatizarea unor bãuturi alcoolice (lichioruri) ºi nealcoolice, a unor dulciuri, gemuri, jeleuri ºi îngheþate, a oþeturilor ºi uleiurilor vegetale, cu condiþia sã nu se depãºescã doza maximã de 0,002%.

În zona Provence, din sudul Franþei, este renumit un amestec de condimente în care lavanda intrã alãturi de tarhon, cimbru, mãghiran, rozmarin ºi fenicul, fiind utilizat la prepararea unor mâncãruri din peºte (ton, somon), carne de porc, miel, vitã ºi pui sau legume (vinete, tomate, dovleac).

- Efectul insecticid al florilor proaspete sau uscate de lavandã, mai ales dupã amestecare cu flori de sulfinã în sãculeþe de tifon, este valorificat la combaterea moliilor din dulapuri ºi la parfumarea plãcutã a hainelor ºi a lenjeriei.

- Ungerea cu ulei de lavandã a lemnului de la paturile din locuinþe permite uciderea ploºniþelor, a puricilor ºi a altor insecte dãunãtoare.

- Aromatizarea ºi dezinfectarea încãperilor se face cu ajutorul unor candele aromatizante în care se încãlzeºte uleiul eteric sau prin arderea florilor uscate pe jãratic, plitã sau reºou.

Stimuleazã pofta de mâncare a animalelor

- În medicina veterinarã, uleiul se foloseºte în frecþiile articulaþiilor dureroase ale animalelor ºi în stimularea poftei de mâncare, punând câteva picãturi de ulei în apa de adãpare.

- Fixarea terenurilor în pantã, cu pericol de alunecare, se poate realiza cu unele culturi de lavandã, plantate paralel pe curbele de nivel, întrucât sistemul radicular este foarte profund ºi menþine un volum imens de pãmânt.

- Îndepãrtarea rozãtoarelor (ºoareci ºi ºobolani) din jurul gospodãriilor þãrãneºti, a grajdurilor ºi a complexelor zootehnice este posibilã prin plantarea a 3-4 rânduri dense de lavandã.

- În grãdinile gospodãreºti de la sate ºi oraºe precum ºi în parcuri, o alee de lavandã aduce un crâmpei de rai, cu parfum delicat ºi aspect decorativ atrãgãtor ºi relaxant, amintind de o filã de basm.

Pentru toate aceste calitãþi se recomandã plantarea tufelor de lavandã în grupuri compacte sau în platbande, amplasate în lungul aleilor pentru a realiza decoruri frumoase în tot cursul anului, chiar când plantele nu sunt în floare. Acest decor cu lavandã se preteazã la numeroase combinaþii având în preajmã trandafiri cu flori galbene sau portocalii sau alte plante cu flori albe sau roze.

În balcoane, tufele de lavandã crescute ghivece asigurã o decorare permanentã atât prin flori, cât ºi prin frunziºul argintiu.