Sinaxar 12 Noiembrie

În aceastã lunã, în ziua a douãsprezecea, pomenirea celui dintre sfinþi Pãrintele nostru Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei.

Acesta a fost cipriot de neam, fiu al lui Epifanie, domnul þãrii, ºi s-a însurat cu voia tatãlui sãu ºi s-a fãcut tatã de copii. Apoi murindu-i ºi femeia ºi copiii, s-a întors cu toatã dorirea spre adaosul virtuþii ºi spre buna plãcere a lui Dumnezeu. ªi pentru strãlucirea vieþii sale, a fost fãcut arhiepiscop al Alexandriei, fiind cerut de poporul alexandrinilor de la împãratul Iraclie. ªi, dupã cuvântul Evangheliei fiind pus ca o fãclie în sfeºnic, a strãlucit ca o luminã de foc în lume. ªi a petrecut mulþi ani în scaunul arhieriei sale. ªi multe minuni a fãcut ºi a miluit pe sãraci cu cele ce le trebuiau. Drept aceea, ºi dintru aceastã faptã luând numele milostivului, ºi având toþi spre dânsul evlavie, nu numai credincioºii, ci ºi necredincioºii, precum aratã istoria ce scrie de dânsul, cãtre Domnul s-a mutat.

Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Nil pustnicul (sau "Ascetul").

Acesta avea multã putere în cuvinte, fiind eparh al Constantinopolului, pe vremea împãrãþiei lui Mavrichie, ºi s-a cãsãtorit cu o femeie cinstitã, care i-a nãscut doi copii, unul parte bãrbãteascã ºi altul parte femeiascã; dupã aceea ºi-a înduplecat femeia cu cuvintele ºi a fãcut-o ca sã lase Constantinopolul, ºi sã meargã sã locuiascã la mãnãstirile Egiptului, împãrþind copiii: sã ia el pe fiul sãu Teodul, ºi ea pe fiicã-sa. ªi fãcând aºa, s-au despãrþit unii de alþii.

Deci aflându-se Sfântul Nil cu pãrinþii ºi cu fiul sãu la Muntele Sinai, niºte barbari i-au lovit fãrã de veste ca niºte fiare, ºi au luat rob, împreunã ºi cu alþi mulþi, pe fiul sãu Teodul, pe care îl plângeau fãrã de seamã ca pe un rob, precum se vede în cartea ce este fãcutã de dânsul. Deci, învrednicindu-se dupã aceasta de dumnezeiasca preoþie, a alcãtuit cuvinte pustniceºti pline de toatã înþelepciunea ºi înþelegerea ºi folosul, care cu puterea cuvântului ºi cu harul Sfântului Duh îndeamnã spre nevoinþã. ªi tocmind multe cãrþi prin care aducea pe mulþi cãtre Hristos cu dragoste dumnezeiascã, cu pace s-a sãvârºit. ªi zace cu fiul sãu Teodul împreunã ºi cu alþi pustnici, precum zic unii în sfânta bisericã a Sfinþilor Apostoli, la Orfanotrofion dedesubtul jertfelnicului, puºi acolo de Iustin împãratul.

Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Martin de Tours, fãcãtorul de minuni, episcopul Franciei (Franþa).

Acest Martin era pe vremea împãratului Traian în Roma, comis cu rangul; ºi aºezându-se voievod de împãratul, a fost trimis la rãzboi împotriva barbarilor, unde vãzând mulþimea vrãjmaºilor s-a temut, precum se cãdea a se teme. Însã luând îndrãznealã dintr-o dumnezeiascã vedenie, ce i s-a arãtat lui în vis, i-a fãgãduit cã va birui pe vrãjmaºi. Pentru aceasta, dând rãzboi, i-a biruit pe ei; pentru care biruinþã, a luat de la împãratul mare mulþumitã ºi cinste. Însã sfântul mulþumea mai mult împãratului cerului, Domnului, fiindcã-i dãruise lui biruinþã peste toatã nãdejdea, pentru o micã facere de bine ce fãcuse. Cãci mai înainte de începerea rãzboiului, veni la el un sãrac tânguindu-ºi nevoia ºi cerând milostenie; iar sfântul, milostivindu-se asupra întâmplãrii lui, a rupt o bucatã din hlamida sa ºi l-a îmbrãcat pe el, asemenea l-a ºi hrãnit pe el, cãci era flãmând, ºi l-a adãpat fiind însetat. Drept aceea i s-a arãtat cã a vãzut pe Domnul în visul sãu, în faþã stând ºi zicându-i: "Fiindcã M-ai hrãnit gãsindu-Mã flãmând, ºi M-ai adãpat, însetat fiind, ºi, gol fiind, M-ai îmbrãcat, pentru aceasta voi fi cu tine ºi te voi întãri ºi-þi voi dãrui biruinþa asupra vrãjmaºilor". Atunci sfântul, mulþumind lui Dumnezeu, s-a lepãdat de lume ºi de ale lumii, ºi a ales mai mult petrecerea monahiceascã. ªi dupã ce s-a îndeletnicit în sihãstrie ºapte ani ºi s-a deprins în dumnezeieºtile Scripturi, atunci a fost hirotonit episcop al cetãþii Constantinei, care se afla în Galia, ºi care acum se numeºte Francia. Acesta cu harul lui Hristos a înviat morþi, a omorât balauri, ºi alte încã multe minuni fãcând, în pace s-a mutat cãtre Domnul.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Prooroc Ahia.

Acesta era din Silom, din cetatea lui Eli, preotul, unde a fost mai înainte cortul lui Moise. Acesta a proorocit despre Solomon cã va greºi Domnului, ºi cã femeile îl vor depãrta de Dumnezeu. ªi a mustrat pe Ieroboam, pentru cã se purta cu vicleºug cu Domnul. A vãzut ºi o pereche de boi cãlcând în templu ºi alergând asupra preoþilor, care templu a fost dãrâmat, când au nãvãlit babilonienii, iar sfântul, rãposând cu pace, a fost îngropat aproape de copacul Silomului.

Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Martin, episcopul Tarachinului.

Acesta era din Saboria Tafoniei, strãlucit cu neamul ºi mare fiind socotit de cãtre iliri. ªi fiind împodobit cu vrednicii apostoleºti, a fost vrãjmãºit de arieni. ªi în multe rânduri fiind bãtut de ei, înaintea poporului, a fost izgonit. Dupã care, mergând la Mediolan, a pãtimit asemenea de la episcopul de acolo Auxentie, arian ºi el fiind. Deci fiind silit fericitul, a fugit ºi s-a dus la ostrovul (insula) Talarie cel pustiu ºi nelocuit, care este aproape de marea Tirinichiei, ºi acolo liniºtindu-se, se hrãnea numai cu rãdãcini de verdeþuri, iar mai pe urmã a fost fãcut episcop al bisericii din Tarachin. ªi atâta a strãlucit ºi a sporit fericitul în iubirea de sãraci, încât mai întâi a împãrþit toatã averea sa sãracilor, apoi, dacã se întâmpla sã poarte numai o singurã hainã ºi vedea vreun sãrac cã tremura de frig, tãia haina aceea de la genunchi ºi o da sãracului. Acest sfânt, vãzând odatã un mort pe care-l ducea la îngropare, ºi pe un nãpãstuitor cã nu îngãduia sã fie îngropat, spunând cã este dator cu atâþia bani, a înviat pe mortul acela, iar pe nãpãstuitor dovedindu-l mincinos a poruncit sã moarã în locul celui mort. Deci în acest chip vieþuind, a adormit în pace.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfinþilor Mucenici Antonie ºi cei împreunã cu dânsul Zevina, Ghermanos, Nichifor ºi Marato fecioara.

Aceºtia erau pe vremea lui Maximian, dintre care Antonie era bãtrân cu vârsta; iar Nichifor ºi Zevina ºi Ghermanos, tineri încã ºi în floare. Fiind prinºi în Cezareea, ºi mãrturisind pe Hristos în priveliºte, li s-au tãiat capetele de sabie. Iar Marato fecioara, din Schitopoli fiind, ºi prin toatã cetatea fiind purtatã goalã, a fost aruncatã în foc ºi s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea Cuviosului Nil izvorâtorul de mir, care s-a nevoit în munþii de pe lângã Marea Lavra din Muntele Athos, ºi s-a sãvârºit în pace.

Sfântul Nil, Izvorâtorul de Mir, din Muntele Athos s-a nãscut în Grecia, într-un sat numit Sf. Petru, dioceza Zakoneia. El a fost crescut de unchiul sãu, ieromonahul Macarie. La vârsta potrivitã a fost tuns cãlugãr, apoi hirotonit ierodiacon ºi mai târziu ieromonah.

Râvna pentru mai aspre nevoinþe monastice i-a cãlãuzit pe unchi ºi nepot spre Muntele  Athos, unde Macarie ºi Nil au trãit în ascetism într-un loc numit Sfintele Stânci. Dupã moartea Sf. Macarie, pãrintele Nil arzînd de zel pentru nevoinþele duhovniceºti mult mai aspre s-a retras într-un loc aproape inacesibil pentru orice fiinþã vie. La plecarea sa la Domnul în 1651, Sf. Nil a fost învrednicit de curgere bogatã de mir vindecãtor, pentru care creºtinii veneau sã-l ia din cele mai îndepãrtate þinuturi estice.

Sfântul Nil lãsat în urmã o profeþie uimitor de corectã referitoare la care va fi starea Bisericii în mijlocul sec. al XX-lea ºi la felul cum vor fi oamenii atunci. Printre invenþiile pe care le-a profeþit sunt telefonul, avionul ºi submarinul. El a mai atras atenþia ºi asupra faptului cã mintea omului va fi întunecatã de patimile trupului iar "necinstea ºi fãrãdelegea vor prinde putere". Bãrbaþii nu se vor mai distinge de femei din cauza "lipsei smereniei în îmbrãcãminte ºi purtarea pãrului". Sfântul Nil a plâns pentru pãstorii creºtini care vor deveni oameni vanitoºi iar tradiþia ºi morala bisericii se vor schimba. Vor rãmâne puþini oameni evlavioºi ºi cu fricã de Dumnezeu ºi cei mai mulþi se vor abate de la calea cea dreaptã neavînd povãþuitori.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Mucenic Arsachie, care de sabie s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Leon, patriarhul Constantinopolei, care cu pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Sava Nigdeli care în Constantinopol a mãrturisit, iar în Cuciuc-Caraman a fost îngropat, la anul 1732, ºi care de sabie s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nicolae Constantinopolitul, care în Constantinopol a mãrturisit, la anul 1732.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro