Sinaxar 15 Noiembrie

În aceastã lunã, ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinþilor Mucenici ºi mãrturisitori: Gurie, Samona ºi Aviv.

Dintre aceºti Sfinþi Mucenici, Samona ºi Gurie s-au nevoit în zilele împãratului Diocletian ºi a guvernatorului Antonie. Gurie se trãgea din satul Sargochitia, iar Samona din Ganad. Fiind pârâþi cã sfãtuiesc pe oameni sã nu jertfeascã la idoli, îndatã i-au spânzurat ºi pe unul ºi pe altul de câte o mâna, îngreuindu-le picioarele cu pietre, ºi au stat spânzuraþi de la al treilea ceas, pânã la al ºaselea. Apoi coborându-i, i-au bãgat într-o temniþã întunecoasã, cu picioarele strânse în butuci, ºi au zãcut patru luni, chinuiþi de foame ºi de sete, în legãturi. Apoi scoþându-i iarãºi, au spânzurat pe Sfântul Samona de un picior ºi, deznodându-i-se genunchiul l-au spânzurat cu capul în jos, de la al doilea ceas, pânã la al cincilea. Iar pe Sfântul Gurie, lãsându-l mai mult mort decât viu, l-au scos a doua zi de i-au tãiat capul.

Iar Aviv, diacon fiind cu rânduiala, a fost pârât în zilele împãratului Liciniu cã învaþã în oraºe ºi în sate cuvântul Domnului. De aceea, þinându-l spânzurat ºi bãtându-l, l-au adus iarãºi la cercetare ºi, neînduplecându-se dupã voia tiranului, a fost dat focului ºi aºa îºi sãvârºi mucenicia sa.

Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Chintian, episcopul Seleuciei.

Tot în aceastã zi, pomenirea binecredincioºilor împãraþi Iustin ºi Teodora.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfinþilor Mucenici Elpidie, Marcel, Eustohie ºi cei împreunã cu dânºii.

Fericitul Elpidie era unul din sfetnicii senatului, ºi i se încredinþaserã tainicele lucrãri ale apostatului împãrat Iulian, în anii 361. ªi scriind legile s-a aflat cã este creºtin. Deci fiind dus la înfãþiºare la apostatul ºi nesupunându-se a se lepãda de Hristos, a fost îmbrãcat cu îmbrãcãminte asprã, þesutã din pãr de caprã, care avea cuie de fier petrecute prin ea, iar pe deasupra era unsã cu pãcurã fiartã ºi cu aceasta se întãreau cuiele ºi, bãtut fiind peste haina aceea, cuiele gãureau trupul sfântului. Apoi a fost supus la alte multe feluri de chinuri. Dupã aceasta a fost legat de cai sirepi ºi sãlbatici, împreunã cu Eustohie ºi Marcel, cu scop ca sã fie ei spintecaþi. Dar dobitoacele, din dumnezeiascã putere, au rãmas nemiºcate. Atunci li s-au zdrobit membrele cu toiege groase ºi au fost aruncaþi în foc, în care ºi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Zic unii însã cã dupã aceasta au fost îngropate sfintele lor trupuri în muntele Carmelului. Iar fãcându-se îndatã fulgere ºi trãsnete a venit acolo Stãpânul Hristos cu îngereºtile Puteri ºi a sãrutat pe mucenici ºi pe Eustohie adicã ºi pe Marcel, mutându-i într-un loc unde Însuºi a voit. Iar pe minunatul Elpidie l-a înviat ºi întãrindu-l i-a trimis ca de a doua oarã sã se lupte în mãrturisire, pe care vãzându-l Iulian, a poruncit sã fie întins de patru pãrþi ºi sã fie bãtut neîncetat, apoi sã i se toarne oþet ºi sare peste rãni ºi rãnile sã fie frecate cu târsâni de pãr. Dupã acestea a fost supus la nenumãrate chinuri, dar, fiind pãzit sfântul nevãtãmat din toate acestea, pe mulþi din cei necredincioºi i-a întors la credinþa lui Hristos, ºi i-a înduplecat ca sã-ºi zdrobeascã idolii ºi la sfârºit fiind aruncat mucenicul într-un cuptor înroºit în foc ºi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. ªi aºa a luat de la El cununa biruinþei.

Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dimitrie.

Acesta fiind prins pe vremea împãraþilor Maximian ºi Maximin ºi a guvernatorului Puplie, multe chinuri a rãbdat pentru Hristos ºi pe urmã i s-a tãiat capul cu sabia.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Paisie de la Mãnãstirea Neamþ.

Sfântului Cuvios Paisie de la Neamþ, sau Velicikovski, este unul din stareþii care au avut o influenþã deosebitã atât asupra monahismului românesc, cât ºi asupra celui slav.
Paisie s-a nãscut la 21 Decembrie 1722 la Poltava, în Ucraina, tatãl sãu fiind preot la catedrala oraºului. A avut 11 fraþi ºi a primit o educaþie religioasã deosebitã. Cercetãri mai noi conchid cã se trãgea din moldoveni stabiliþi în þinutul Poltavei, înrudiþi cu strãmoºi dupã mamã ai lui Dimitrie Cantemir.

A studiat la Academia duhovniceascã din Kiev - întemeiatã de Mitropolitul român Petru Movilã - dar n-a terminat studiile, fiind atras de viaþa monahalã. Astfel, în 1740 intrã în mãnãstirea Liubetki, apoi la mãnãstirea Medvedovski, unde devine rasofor, cu numele de Platon. Datorita prigoanei ocupanþilor polonezi, se întoarce la Kiev, la cunoscuta , unde va lucra icoane ºi unde îl va întâlni pe Mitropolitul Antonie al Moldovei, care slujeºte aici în româneºte (Paul Mihail).

În anul 1742 vine în Moldova, la schitul Dãlhãuþi - Vrancea, apoi trece în Muntenia, succesiv la schiturile Trãstieni - Rm. Sãrat, Poiana Mãrului - unde era stareþ cunoscutul Vasile - ºi la Cârnu - Buzãu, care se conduceau dupã regulile monahale athonite. Stareþul Vasile de la Poiana Mãrului îl va determina sã meargã la Muntele Athos pentru ca, potolindu-ºi setea la izvorul milenar al monahismului, sã se desãvârºeascã în viaþa cea întru Hristos.

La numai 24 de ani, în 1746, merge la Athos, mai întâi la mãnãstirea Pantocrator. Negãsindu-ºi un pãrinte spiritual cum ºi-l dorea, locuieºte singur timp de patru ani într-o peºterã. În 1750 este vizitat la Athos de stareþul Vasile de la Poiana Mãrului, care l-a tuns în monahism ºi i-a schimbat numele în Paisie.

La 36 de ani este hirotonit ieromonah de cãtre Episcopul Grigorie de la Athos. Primul sãu ucenic a fost monahul Visarion, venit din Moldova, la care se adaugã ºi alþii, tot moldoveni.

Cu binecuvântarea Patriarhului Serafim, Paisie întemeiazã schitul, cu 5 chilii, care ajunge repede la 60 de ucenici. Aici învaþã greacã de la monahul Macarie ºi începe sã traducã din greacã în slavonã, revizuind vechile traduceri slavone dupã originalele greceºti ale Sfinþilor Pãrinþi rãsãriteni. Stã la Athos 17 ani.

În 1763 hotãrãºte sã se întoarcã în þarã, datoritã rivalitãþii dintre cãlugãrii greci ºi ruºi de la Athos. Împreunã cu 64 de ucenici se stabileºte mai întâi la schitul Vãrzãreºti - Focºani, apoi se îndreaptã spre Iaºi, dupã ce mitropolitul de la Bucureºti - grec de neam - l-a refuzat. La Iaºi, Mitropolitul Gavril Calimah - de origine românã - care-l cunoscuse la Athos -, îi încredinþeazã mãnãstirea Dragomirna, ctitorie din 1609 a lui Anastasie Crimca, unde se mutã cu ucenicii, la care se adaugã în curând mulþi alþii, români, ruºi ºi ucraineni. Va rãmâne aici 12 ani, formând o obºte de 350 monahi, pentru care a alcãtuit un regulament monahal, cunoscut sub numele de, în opt puncte, care introducea rânduiala în viaþa cãlugãrilor, prevãzând : . Deci, monahii erau obligaþi sã ducã viaþã de obºte (comunã), sã lucreze în diferite ateliere, iar stareþul sã fie ales de obºtea tuturor vieþuitorilor ºi confirmat de mitropolit. Se înfiinþeazã bolniþa, adicã spitalul mãnãstirii, pentru bolnavi ºi bãtrâni.

Paisie continuã ºi în Moldova opera de traducere a scrierilor Sfinþilor Pãrinþi - mai ales a celor ascetice - din greacã în slavonã ºi în româna; de exemplu, din Sfântul Antonie cel Mare, Petru Damaschin, Isaia Pustnicul, Marcu Ascetul sau Teodor Studitul. Cinstind pe întemeietorul isihasmului, Paisie traduce din greacã în slavonã, de Patriarhul Calist. De asemenea, traduce - cea mai de seamã scriere ascetã - rãsãriteanã -, la cererea Mitropolitului Gavriil al Petersburgului, tipãritã aici în 1739 (Gh. Drãgulin).

Dintre operele sale personale se evidenþiazã, în 6 capitole. Aici Paisie expune sistematic bazele biblice ºi patristice ale rugãciunii lui Iisus, pregãtirea celui ce doreºte s-o practice, precum ºi efectele ce le produce. Prezentatã ca o, cel ce o practica trebuie sã fie ghidat de o persoanã experimentatã, cel având parte de iluminãri speciale în înþelegerea Sfinþilor Pãrinþi. Existã mai multe trepte ale acestei rugãciuni : pentru începãtori, aceasta corespunde vieþii active, fiind însoþitã de observarea strictã a poruncilor (post, rugãciune, priveghere) ; pentru cei desãvârºiþi, rugãciunea minþii corespunde vieþii contemplative. Când sufletul se purificã de patimi, el poate primi harul divin care-l conduce spre viziuni spirituale, descoperindu-i tainele divine la care intelectul nu poate ajunge. Este stadiul rugãciunii vizionare sau al rugãciunii pure - dupã Sfântul Isac Sirul - din care izvorãºte viziunea. Rugãciunea purã este darul exclusiv al lui Dumnezeu (Romul Joanta).

În privinþa cãilor vieþii monahale, Paisie expune învãþãtura tradiþionalã ortodoxã: în singurãtate totalã ; în tovãrãºia a doi-trei monahi sau în comunitate, forma pe care o privilegiazã.

În 1775, când Bucovina este ocupatã de austrieci, activitatea cãrturãreascã a lui Paisie la Dragomirna ia sfârºit. Însoþit de 200 de ucenici, se aºeazã la mãnãstirea Secu, unde rãmâne patru ani, continuând pravila de la Dragomirna.

În anul 1779, la dorinþa domnitorului Constantin Moruzzi (1777-1782), Paisie devine egumen al mãnãstirii Neamþ. Iatã cum descrie Nicolae Iorga aceasta noua însãrcinare :

Activitatea stareþului Paisie la Neamþ a fost deosebit de bogatã. El întãreºte aici rânduielile monahale athonite, cu slujbe zilnice conform tipicului, cu viaþa de obºte, cu predici, cu muncã ºi rugãciune - dupã regulã a Sfântului Vasile cel Mare - cu grija pentru bãtrâni ºi bolnavi. La Neamþ s-a construit, sub îndrumarea sa, un spital, o casã de oaspeþi ºi noi chilii, numãrul monahilor trecând rapid de 800 : români, ruºi, bieloruºi, ucrainieni, greci, sârbi ºi bulgari.

Ultima ºi cea mai importantã etapã din viaþa ºi activitatea sa, a concretizat-o într-o imensã activitate literar-bisericeascã : douã echipe de traducãtori, de copiºti ºi de critici, cu el în frunte, lucrau fãrã întrerupere la revizuirea ºi traducerea scrierilor filocalice în slavonã ºi în românã. Numãrul total al manuscriselor din timpul sãu se ridicã la 300 - dintre care 44 alcãtuite de el însuºi - Mãnãstirea Neamþ devenind un deosebit de important centru de culturã teologicã-asceticã.

Printre alte preocupãri ale sale menþionãm ºi pe aceea pentru muzica liturgicã, organizând aici o scoalã bisericeascã de muzicã coralã pe mai multe voci, realizând translaþia muzicii bizantine pe notaþie liniarã ºi introducând, pentru prima oarã, cântarea Crezului de cãtre toþi credincioºii în bisericã.

A trecut la Domnul la 15 Noiembrie 1794, la vârsta de 72 de ani, fiind înmormântat în biserica Mãnãstirii Neamþ.
Influenþa paisianã a fost deosebit de puternicã în Moldova prin stareþii Ilarion de la Secu ºi Sofronie de la Neamþ sãu prin ucenicii sãi : Visarion, Gherontie ºi Dorotei, trimiºi la studii în Muntenia ; Platon, care i-a scris o ; ªtefan, care a tradus din slavonã.

În Muntenia, paisianismul s-a rãspândit datoritã stareþului Gheorghe de la Cãldãruºani în mãnãstirile Cernica ºi Cãldãruºani.

Numeroase manuscrise slavone s-au rãspândit în mãnãstirile ortodoxe din Bulgaria, Serbia ºi de la Athos. Schitul Sfântul Ilie ºi mãnãstirile Pantacrator ºi Noul Athos - ultima înfiinþatã de ucenicii sãi - au dus mai departe tradiþia spiritului paisian. Opera Sfântului Efrem Sirul, tradusã de el din greacã în slavonã s-a tipãrit la Neamþ în 1812. Cum era de aºteptat, rânduielile sale monahale au influenþat masiv viaþa religioasã a Bisericii Ruse. Mulþi dintre ucenicii sãi s-au rãspândit în 117 mãnãstiri ºi schituri din 35 de eparhii ale acestei Biserici.

Au fost alcãtuite mai multe ale stareþului Paisie, scrise de monahii Spiridon de la Neamþ, Mitrofan, Grigorie, Andronic sau Vitalie, cea din urmã fiind consideratã cea mai autenticã (Ioan Ivan).

Stareþul Paisie de la Neamþ este considerat unul din cei dintâi scriitori asceþi ai secolului al XVIII-lea. Curentul de reînnoire a vieþii monahale pe care l-a creat a avut un efect benefic ºi prin faptul cã a contractat curentul de grecizare ºi a favorizat impunerea limbii poporului în bisericã, culturã ºi literaturã. El reprezintã (M. Pãcurariu).

Pentru viaþa sa asceticã, pentru bogãþia învãþãturilor sale ºi pentru contribuþia la înnoirea monahismului, a fost trecut în rândul sfinþilor. Mai întâi de cãtre Biserica Ortodoxa Rusã, la 6 Iunie 1988, apoi de Biserica Ortodoxã Românã la 21 Iunie 1992.

Sã ne rugãm, dar, zicând: "Cuvioase Pãrinte Paisie, luminãtorul credincioºilor ºi podoaba cãlugãrilor, roagã pe milostivul Dumnezeu ca sã mântuiascã sufletele noastre".

Alte icoane cu sfântul Paisie de la Neamt.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro